Jurnal de copilărie ..

    Unde ești copilărie ... 1 iunie, zi de nostalgie, zi de bucurie. Se spune că atâta vreme cât ai părinții în viață ești copil, așadar La mulți ani și nouă ! Azi voi fi copil din nou, îmi voi petrece ziua alături de părinții mei, poate și ca o recompensă că până acum nu am reușit să le dăruiesc un nepoțel.
    Azi totul este despre copii. Azi îmi aduc aminte cu nostalgie de copilăria anilor 90, ce-nsemna atunci 1 iunie, vă mai amintiți?
     Dimineața mă duceau ai mei la școală, aveam ghiozdănelul pregătit cu un sandwich și un flaconaș de ceai, ceai făcut de tati, ceai pe care și în ziua de azi mi-l pregătește zilnic cu aceeași dăruire ca în urmă cu 22 de ani. Acolo eram frumos urcați în autocar și drumul ducea direct la ... celebra fabrică de suc carbogazos. Cu cât entuziasm așteptam drumul și aventurile din fabrică. La întoarcere urmau celebrele concursuri de desen pe asfalt, cu minunata cretă colorată.
   După apariția fast food-ului cu clown, vizitele de 1 iunie s-au mutat acolo, eram călăuziți prin întregul laborator de fabricare al bunătățurilor, primeam fel și fel de magneți de frigider. Era singura zi din an, în care ai mei îmi cumpărau cutiuța aceea magică cu mâncare și jucărie. Așteptam cu nerăbdare să ajungă acasă de la lucru să îmi primesc cadoul. Era parcă altfel, noi copiii de atunci, eram parcă altfel, ne bucuram pentru orice bucată de ciocolată, bombonică sau păpușică. Mă bucur că am făcut parte din generația aceea. La 14-15 ani, noi fetele de pe Zori, ne jucam încă cu păpușile, orgazinam spectacole, făceam șnițel din frunzele buruienilor, boia din cărămidă roșie, tort din nisip și apă, jucam tupu și mâță, rațele și vânătorii, țară țară vrem ostași , săream elastic, desenam șotron și  câte și mai câte jocuri.
    Făceam colecție Turbo dacă aveam dubluri le schimbam repede între noi, mergeam cu sticlele după sifon și după suc la Tec, mâncam înghețată la vafă, Chupa Chups, Kukuruku, Bonibon, Jelibon, Finetti în două culori în formă de inimioară,  ascultam Backstreet Boys și N Sync, ne făceam codițe de Andre și Andreea Bănică.
  Uitându-mă acum la fiecare dintre noi, nu consider că ne-a făcut vreun rău că nu am bătut cluburile la vârsta aceea sau că nu am avut alte preocupații.
     Am fost norocoasă, am avut o copilărie frumoasă, nu știu dacă generațiile care urmează vor avea parte de o așa copilărie. Ar fi ideal să afle și ei ce-nseamnă o carte citită de părinți, un joc cu copiii de la bloc, dar din păcate trăim alte vremuri.
Imagini pentru keep calm and be a kid



     Așadar, La mulți ani , tuturor, copiilor, mici și mari! Să ne păstrăm în suflet gramul acela de copilărie, fără de care am fi niște suflete de adulți pierduți!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

Colțul meu de rai devenit realitate

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut