Pasiune veche în straie noi

- Am terminat, sunt finalistă- mamii!! Aşa mi-am început dimineaţa. - Ţi-am spus eu, că eşti în stare, spunea mami pe un ton blând. Aşa este, ea a crezut mereu în mine. Pe la 17 ani, am început să scriu poezii, păstrate ascuns de lume într-un caiet vechi cu copertă cartonată cu pagini uşor îngălbenite. Am scris şi în limba maghiară, poezii chiar drăguţe, dacă mă gândesc că nu m-a învăţat nimeni să scriu   în limba maghiară, am mai gafat eu, ce e drept unele cuvinte, mai ales că "rânduri " şi "bere" se cam scriu la fel, nişte diacritice fac însă marea diferenţă dintre ele. Apoi anii au trecut, iar flacăra scrierii din mine s-a pierdut pe drum.   A apărut în viaţa mea Dl Fibrom Uterin. La îndrumarea unei prietene am început să citesc despre Noua Medicină Germană şi ce să vezi? Fibromul Uterin =  Problemele care afectează aceste organe sunt specifice femeilor care nu-şi folosesc creativitatea la adevăratul potenţial. Aşadar şi prin urmare, am început să scri

         Şi până acum aveam probleme la mansardă (ştiu din spusele altora, că eu mă simt bine aşa cum sunt). Mnoh acum ei sunt şi mai satisfăcuţi că eu m-am ţicnit, iar eu sunt mai mult decât fericită şi încântată de noua mea variantă.   Cei care mă cunosc de mai mulţi ani, ştiu foarte bine despre mine că nu aş fi renunţat nici în ruptul capului la machiaje şi unghii. Unghii cât mai lungi, colorate, pictate, care mai de care. Eh! Am trăit-o şi pe asta dupa 5 ani de zile am renunţat la ele.Consider că nu mă mai reprezintă deloc! Primul lucru dimineaţa este micul dejun!! Sacru şi sfânt!! Apoi până la 07:40 trebuie să am prânzul frumos aranjat în cutiuţe!! Musai!! Dacă mergem la cumpărături, primordiale sunt fructele, legumele şi carnea!!  Astea sunt nimicuri, pe lângă faptul că eu care mi-am cumpărat adidaşi pentru 3 luni, iar acum am ajuns să dau mai mult pe hainele "de sală" şi mâncare decât pe farduri şi haine normale.      Ţăcăneală nu glumă!!! Dar vă spun ceva!

„A  începe un nou drum ne poate speria . Dar după fiecare pas pe care-l parcurgem, ne dăm seama cât era de periculos să rămânem pe loc” – Roberto Benigni –           Trăim o viață obișnuită și credem cu tărie că este exact ce ne dorim, ducem fiecare zi plină de nemulțumiri, plină de neajunsuri însă nu facem absolut nimic pentru a schimba această stare.          Apoi ne trezim poate mult prea târziu și ne dăm seama câte lucruri am pierdut din teama de a nu pierde.             Câte ocazii am ratat pentru că ne era teamă să ne abatem de la drumul pe care poate nu noi, ci cei din jurul nostru îl considerau drumul perfect pentru noi.            Așa eram și eu, consideram că tot ce este nou nu este pentru mine, zona de confort era perfect amenajată încât să nu-mi lipsească nimic, asta până-n ziua aceea magică când totul s-a schimbat. Acum spun că spre binele meu. Nu mă mai gândesc la cât de confortabilă este viața mea acum ci îmi doresc să parcurg cât mai mulți paș