Tata n- a mai văzut marea
Era singurul lui vis pe care-l știu neîndeplinit. Marea ... Și-ar fi dorit să o vadă ... să o simtă ... să se lase măcar odată-n viață răsfățat și el de ceva. De valuri, de nisipul fin, de briză, de mare, de aer, de vânt ... de un concediu, Concediu de care n-a avut parte niciodată ... Se mulțumea cu pozele noastre, cu scoicile aduse de noi. Îi spuneam mereu că dacă va veni sfârșitul nu voi face ce se face ci-l voi duce acolo, la valuri, la briză, să fie liber să se simtă liber. Râdea, mereu. - Unde e aia încă, după ce mă operez la genunchi, poate facem cumva cu maică-ta și tot ajungem. ........ N-a ajuns, nu v- ajunge, nu l-am putut duce ... i-a fost scris altceva ... trist, dureros și nedrept. Tot ce l-aș întreba acum, dacă l-aș ține de mână pe malul mării ar fi ... dacă a fost mândru de omul care am devenit și dacă îmi poate ierta neputința ultimelelor zile ... ....... Marea e acolo, cu valuri, cu nisip fin, cu briză, cu concedii iar noi îi vom aduce și de acum scoici așa cum făce