Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut
Bine V-am găsit, A trecut ceva vreme de când subsemnata n-a mai scris ... cel puțin nu pentru SuperBlog ... Nu că n-aș fi avut despre ce, dar parcă pe drum m-am mai pierdut. Apoi drumul m-a regăsit ... nu de alta dar suferința e mare și după cum tot spun, scrisul vindecă. A fost odată ca niciodată o fetiță adorată de tatăl ei. Un tată grijuliu, protector uneori mult prea protector care m-a învățat mereu ce e mai bun. Nu ieșeam din casă până nu spuneam poeziile frumos cu intonație, punct și virgulă. Eram mândria Lui cea mai mare! Am prins drag de poezii, descrieri, versuri și povestiri. Am crescut și am început să scriu. M-am înscris la prima mea competiție de Super Blog și cum el nu avea acces la internet, îi printam de pe blog toate probele, le citea cu drag și spunea mereu, e fata mea! Era cel mai mare fan al meu! Scriam pentru diverse concursuri și orice câștigam încercam să-l fac cadou pentru EL. Tricoul acesta l-am câștigat pentru el, nu l - a prea purtat pentru că nu i-am nim