Pasiune veche în straie noi

” Femeia învinge tot, apoi plânge” - G. Vieru           Pornind de la acest citat, care mi-a pătruns în suflet din prima clipă în care l-am citit, analizând situația femeilor din jurul meu, primind în ultima perioadă tot mai multe ”sfaturi” cu privire la ceea ce ar trebui să fac eu ca și nevastă am decis să dezbat aici cu voi, ce înseamnă defapt femeia.             Suntem atât de fragile și vulnerabile în fața voastră, iar voi , bărbații știți atât de bine să profitați de acest lucru. Suntem, până când ne cade și noua vălul acela roz din fața ochilor și realizăm că defapt suntem mult mai puternice decât vă puteți voi imagina. Suntem setate să credeți voi că nu putem face nimic fără voi ! eeeeehhh, și încă câte !!              Faptul că Doamne Doamne ne-a făcut femei, nu și nu și nu ! înseamnă că trebuie să stăm ca mutele în fața voastră, că trebuie să vă dădăcim și vă așteptăm cu 7 feluri de mâncare pe masă, ca deh.. vezi doamne, sunteți bărbați ! Nu !!! Eu chiar cred în egalitat

Ce înseamnă pentru noi defapt fericirea? De ce o cautăm mereu la alții? De ce când suntem întrebați dacă suntem fericiți ezităm să răspundem? De ce nu încercăm singuri, să ne creeăm propria fericire? În ultima vreme am văzut tot mai multe postări în care cunoștințe scriau despre lipsa fericirii.  Am început și eu să mă gândesc oare pentru mine ce înseamnă?  Și am realizat cu tristețe că și eu îmi ”agăț” fericirea de alte persoane. Oare chiar nu putem să fim fericiți singuri (aici nu mă refer fără parteneri de viață), ci efectiv la fericirea noastră individuală. Să fim fericiți că suntem sănătoși, că vedem în fiecare dimineață lumina zilei, că avem unde merge la serviciu (chiar dacă de cele mai multe ori ne-am da demisia pe loc), să găsim motive să zâmbim mai des. Să privim păsările în zbor, să ne bucurăm de o ciocolată caldă, de o carte bună, de un zâmbet, de o reușită personală. Să încercăm să nu agățăm fericirea noastră în gâtul celui de lângă noi, probabil pe el îl face fericit