Pasiune veche în straie noi

                                                      Eram cândva și eu tânără și naivă și îmi era tare ciudă când vedeam câte o domnișoară slabă, că deh pe atunci nu făceam diferența între un corp slab și un corp lucrat. Neam de neamul meu n-a văzut sală de sport! Tati, om activ la viața lui, nu cântărise niciodată sub 100kg, eu, toată câtă sunt, sunt de neam BEDE, printre cititori probabil se vor găsi cunoscători de neamul meu așa că nu vor fi uimiți de credința mea sfântă în genetică. Da, majoritatea deținătorilor de acest lume, dețin și dețineau și kilograme. Poi, eu atunci, cum să nu am? Eh... am avut! Până ce am descoperit acel secret mistic... nu totul ține de genetică! Are și ea unele părți ascunse, dar mai mult decât ambiția și voința, nu are nimic!  Femeile din familie nu cunosc cuvântul dietă sau stil de viață sănătos, bine, mami la 48 de kilograme, nu prea are nevoie de noțiunile acestea, iar viața activă ia fost asigurată mereu de locul de muncă, iar de când s-a mut

         Hi, my name is Susan! - aşa începea fiecare oră de limba engleză din clasele I-VIII. Pentru mine era o teroare, nicidecum nu mă puteam apropia de această Susan, nu semăna deloc cu mine, dar era plăcerea profesoarei de engleză  să nu ne spună pe nume. Am învăţat câte ceva la orele ei, dar mai mult să scriem după dictare şi să citim, vorbitul mai puțin. Apoi au venit anii de liceu la profil de bio-chimie nu s-a pus mare accent pe orele de engleză, la facultate  dreptul avea primul cuvânt nicidecum engleza. Aşa că m-am trezit în viaţa reală cu o engleză - nu tocmai perfectă, ceea ce a fost un mare minus când venea vorba de angajare la o firmă mai de Doamne Ajută. Depuneam totuşi CV-ul chiar dacă la cerinţe era şi limba engleză. Aşa m-am trezit într-o zi chemată la un interviu pentru angajare la o firmă multinaţională. M-am prezentat frumos, eu cu engleza mea de zi cu zi şi m-am trezit intervievată de un coreean cu engleza lui de zi cu zi. Vă puteţi imagina ce a ieşit?! La întreb

                    Eram în clasa a IVa şi se apropia vertiginos ziua de 8 Martie, ţin minte că am avut de realizat o compunere cu titlul "Mama Mea". A doua zi, a trebuit să citim cu voce tare tema de casă, nu prea îmi plăcea să mă destăinui pe vremea aceea. Fiind a 3 a în catalog nu am aşteptat prea mult la rând.       Cele două colege care au citit compunerile înaintea mea, povesteau despre mamele lor, care se aranjau zilnic, se machiau, se parfumau, îşi alegeau atent costumele pentru birou, toate călcate la dungă, cămaşă albă şi fustă neagră, poşeta mereu asortată cu pantofii cu toc. M-am ridicat timid şi am început să citesc şi eu compunerea despre mama mea, dar eu m-am referit foarte mult la frumuseţea ei interioară şi la bunătatea sufletului ei. Mama mea, nu se machiază, mama mea nu poartă cămaşă albă şi nici fustă neagră, nu este coafată mereu, mama mea este şi a fost mereu o femeie simplă, căreia nu îi place să se afle în centrul atenţiei, genele moştenite de la

                                                                           Am ales o plimbare prin parc cu prichindelul meu, era o după-amiză de sâmbătă și i-am promis că mergem la o înghețată.  Ne-am oprit prima dată într-un parc şi ne-am aşezat pe iarba verde.          - Uite mami, ce nori frumoşi, vezi cum dansează? I-a învăţat doamna Noricica Pufoșica un dans nou, ce mult îmi place, uite mami, alt nor cum stă bosumflat, cred că l-a certat doamna pentru că a făcut ceva ispravă, așa stau și eu așa-i când mă cerți pentru că fac o boacănă.         - Kevin, dragul mamii, de unde îţi vin ţie ideile astea? Norii nu  ştiu să danseze și nici nu stau bosumflați!          - Cum să nu danseze, dar mamii tu ştii cum se devin norii nori adevărați? Ruşine sau nu, nu am ştiut ce să îi răspund, el însă fiind mult prea isteţ mi-a ghicit gândurile.          - Cum ?!tu nu ştii cum se fabrică norii?           - Hai, întinde-te aici pe iarba verde lângă mine, mami, am să îţi povestes