Alb şi negru, adică cel mai frumos DA !

În vara toridă a anului 2012 am luat cu brio un interviu la o companie renumită pentru evenimentele de lux pe care le organizează. Ajunsă acasă, am dat buzna în casă și am strigat : ”Mamă, tată! Mă mut la capitală”. Nu le-a fost prea mare mirarea, deoarece mereu au ştiut că visez să ajung undeva foarte departe, departe de satul meu, satul unde am crescut, unde cafeaua se face la ibric, iar apa se aduce de la fântâna din curte. Sat frumos cu oameni dragi, dar deloc pe placul ambiţiilor mele. În urma interviului luat cu brio, unde deși mi-am făcut intrarea puțin cam stângace (m-am sprijinit de ușa biroului în care aveau loc interviurile, când candidatul dinaintea mea a dat să iasă, ușa s-a deschis brusc, iar eu am căzut înăuntru), vă puteți imagina, cât de stânjenitor a fost. Dar se pare...