Pasiune veche în straie noi

   Eram atât de mândră de mine, de rezultatele obținute, de ambiția de care am dat dovadă, de femeia care am devenit în acei doi ani minunați ai mei. Îmi doream să schimb lumea prin exemplul meu, îmi doream ... atât de mult... atât de sincer.  Eram împlinită din toate punctele de vedere, aveam jobbul pe care mulți îl invidiau, făceam cel mai minunat lucru din lume, uneam destine, eram cum îmi plăcea mie să-mi spun, eram un fel de Zână Bună, eram studentă la specializarea care prezenta interes maxim pentru mine, eram în formă maximă, blogul îmi aducea atâta satisfacție, scriam cu mare dor și drag, aveam rubrica #alemelegândurialemelerânduri,  aveam un fizic și dar mai ales un psihic tare, făceam genuflexiuni cu bara pe spate, eu ... care am vrut adidași pentru 3 luni că deh, nu are cum să mă acapareze acest sentiment unic.  Eram ... apoi în 2 minute ... lucrurile au luat o întorsătură nu tocmai în favoarea mea... Cam pe atunci a început declinul ... au început implicit problem

       Ce ați remarcat voi în ultimele zile? Eu am văzut peste tot oameni agitați, alegând cadouri oarecum din musai și prea puțin din suflet. Cozi interminabile la casele de marcat din hypermarketuri, agitație, oameni, trafic blocat... Acesta să fie spiritul Crăciunului pe care-l așteptăm un an întreg? Este atât de trist... am ajuns să ne urăm Sărbători Fericite trimițând același text tuturor oamenilor din lista de prieteni, oameni cu care în rest nici bună ziua nu ne dăm. Share și gata, ne știm cu sufletul împăcat că noi, noi am spus ... ce am spus? Anul trecut am primit un mesaj cu „ fie ca ... învierea” ... atât de atenți suntem, atât de sincer dorim sărbători fericite celui de lângă noi, încât nici nu ne uităm ce trimitem mai departe. Mereu am încercat să am un mod mai special, de a le transmite celor care îmi sunt prieteni ... celor care îmi urmăresc scrierile, sărbători fericite, personalizate, urări care vin din suflet, urări care merg la suflet. Nu am ales să scriu în priva