Nedreptățile se iartă? Sau se uită?
E firesc să iertăm, am fost învățați să iertăm și în același timp să ne cerem scuze ( bine nu toți dar așa în general marea parte a oamenilor). Se numește cei 7 ani de acasă, adică acel fenomen straniu care azi nu mai există. Azi se trece peste oameni, peste sentimente, azi se trăiește pentru bani, pentru averi, pentru funcții. Azi nu se mai ține cont de nimic, nu se mai ține cont de faptul că nenorocești un om pentru a fi Tu fericit, pentru a fi în centrul atenției, azi nu, azi nu se mai cere iertare la vreo greșeală, azi nu, azi contează doar faima ... Am fost educată de doi oameni minunați care m-au îndrumat și acum spre iertare, să iert toată nedreptatea pe care am trăit-o, să uit toată umilința la care am fost supusă, să iert toate cuvintele batjocoritoare care au căzut ca o avalanșă asupra mea, m-au îndrumat să iert pentru a avea EU într-un final un trai liniștit. În viață totul se iartă, dar nu pentru sufletul celor care ți-au greșit ci pentru liniștea Ta.