Pasiune veche în straie noi

                                   Botezul meu.. Partea a II a - Distracţia-      După un somnic cam scurt, am ajuns la un palat, avea geamuri multe şi era aşa înalt, woaww oare aici voi locui de acum înainte? Oare sunt un prinţişor , dar au uitat să îmi spună?         Ce de lume, sunt foarte mulţi nu am văzut încă atâţia oameni la un loc. Şi ei locuiesc oare aici? Nu îi cunosc pe toţi, dar am auzit că trebuie să le zâmbesc azi tuturor, bine gropiţa mea secretă am arătat-o doar cunoscuţilor :D ,şă ştie că i-am recunoscut.       Intrăm cu mami şi tati şi ce să vezi? aici sunt doar mese, nu au pătuţ, dulap, canapea, nu prea cred că putem locui aici.Oamenii mari stau toţi la mese, de ce bunătăţuri au pe farfurii, mă plimbă mami în braţe aşă că pot analiza situaţia cu fiecare amănunt. Oooo abia aştept să gust şi eu mâncărica asta, arătă foarte bine, am văzut într-un colţişor nişte prăjiturele, mami te rog să mănânci că mi-e cam poftă pe ele.          Aha.. văd un nene, el face ce

...Botezul meu, să vă povestesc cum am văzut eu totul... - Prima parte - Pregătirile şi Biserica-         Bună, sunt Matei-Şerban, da da Şerban, nu Ştefan.    M-am născut la data 23.02.2017 şi azi 06.05.2017 am devenit creştin, aşa mi-a spus mami.    A fost o aventură ziua de azi, păcat că a trecut atât de repede. Vă povestesc de-ndată. Poi să-ncep cu-nceputul. M-am trezit dimineaţa ca de obicei în pătuţul meu iubit, Mickey mă supraveghea atent dar mi s-a părut ceva tare ciudat, nu îmi auzeam prietenele prin casă. Am strigat un pic după ele, dar nu au venit..hmmm.. mami le duce la bunici doar când avem ceva important de făcut. Oare azi unde mă duce iar? Dar stai aşa....unde e mami? Tati???       E cam devreme, Dia, tu ce cauţi aici??? Ai dormit oare aici, nu prea ţin minte să te fi văzut azi noapte. Hmm..dar uittee, se deschide uşa şiiii apare mami, ce păr frumos are, nu am mai văzut-o aşa aranjată. Hopaa deja mergem undeva, la bunica văd că duce drumul, uite-

   De câte ori nu ne-am întâlnit cu sintagma „Vrei să-ţi vând un pont?”....   Fie că este vorba despre călătorii, haine, pantofi, maşini, pontul este pont şi este mereu bine venit. Uneori îl primim gratis, alteori schimb la schimb cu alte ponturi, iar uneori când avem şi noi de câştigat în urma pontului primit, suntem dispuşi să achităm o sumă de bani.    Dar sintagma „ Eu pun pariu că...”?? poate că unii dintre noi fără să ne dăm seama, folosim zilnic această frază, pun pariu că va ploua, pun pariu că nu îţi găseşti pantofii care îi cauţi, iar dacă cel cu care „punem” pariu este dispus uneori putem chiar câştiga.      Aşa a luat naştere şi   ponturisipariuri.com , s-au gândit ei că dacă tot le ştiu pe toate, de ce să nu ofere şansa şi altor pasionaţi în ale sportului să afle de toate ce ţin de meciuri, scoruri, bilete.     Conform descrierii din dex.ro, pontul este „dezvăluirea unui secret prin care persoana căreia i se dezvăluie secretul poate obţine un avantaj, în

Despre călătoria numită căsătorie, dar de data aceasta nu din prisma ofiţerului de stare civilă.       Dacă îi ajută Dumnezeu şi îi ţine sănătoşi, în luna noiembrie a.c, bunicii mei celebrează 60 de ani de căsnicie. Bunicul are 85 şi bunica 77 de ani, sunt aer unul pentru celălalt. Nici nu îmi dau seama când au îmbătrânit aşa. Am crescut alături de ei şi acum locuim cu ei în curte. Îi văd zilnic şi îmi par neschimbaţi, mereu împreună, mereu unul lângă celălalt.    Nu merg nici un pas separat, peste tot doar împreună, la medic, la magazin, în grădină. Aşa au trăit o viaţă întreagă, împreună. Au dus o viaţă nu tocmai uşoară sau lipsită de griji şi am impresia că acest lucru i-a unit. Lipsurile, grijile, problemele au fost pentru ei bara de sudură. Nu au avut ajutor când a trebuit să îşi crească copilul, nu au avut bone, femeie la făcut curat, bunica nu a stat 2 ani acasă, nu a făcut depresie după naştere, nu au existat atâtea informaţii şi totuşi au crescut un copil sănătos şi edu

    La cât de mult mă iubeai m-ai luat de două ori de nevastă, în 2009 pe 24 mai în faţa ofiţerului de stare civilă şi în 2014 pe 17 mai în faţa lui Dumnezeu.  Ce să mai, au trecut 8 ani, la bine şi la greu, la mult greu şi nu, nu vă imaginaţi crize de copii nebuni de gelozie sau apucături dinalea ca la tineretul din ziua de azi, vorbesc de zile grele, să ajungem  unde suntem acum. Am crescut şi evoluat împreună. Sursă foto: Pinterest       Nu a fost uşor, deloc, am ridicat tot ce avem din forţa noastră, am ajuns unde suntem prin propriile puteri şi Doamne cât de greu ne-a mai fost uneori. Am pierdut şi am câştigat în aceşti 8 ani, copil, bani, prietenii.         Am învăţat din fiecare lecţie de viaţă câte ceva. Am devenit mai maturi şi mai uniţi,  ne-au cizelat greutăţile pe care le-am primit de la viaţă, dar nu ne-am plâns niciodată nimănui, am ştiut ce avem de făcut şi le-am făcut cum am ştiut noi mai bine fără să ştie lumea din jur prin ce  trecem. Acum râdem când ne amint