Doar o bucăţică ....
"Doar o bucăţică, doar o felie, mergi pe jos acasă şi trece" - sloganul celor din jurul meu. Săptămâna aceasta am ajuns din nou un pic mai aproape de corpul visat . Raportez cu cea mai mare mândrie, imensă şi fără limite, nu m-am atins de nici măcar o bucată de prăjitură, deşi a fost ziua unui coleg şi să nu vă spun ce de bunătăţuri erau pe platou! Erau prăjituri care arătau într-un mare fel. Toată lumea se mira de gurmanda din mine, care refuza frumos şi elegant fiecare bucăţică. Nu ştiam ce răspuns să le dau, pentru că eram ferm convinsă că nu mă vor înţelege. Aşa că nici nu am insistat mult să le explic. Am realizat faptul că deşi erau acolo, fără limită, la doar un deget distanţă de mine, nu mă atrăgeau. Nu îmi era foame, nu îmi era poftă, nu simţeam că trebuie să mănânc doar pentru că şi cei din jurul meu fac la fel. Atunci de ce să mănânc din ele? Doar să ce ..? Să îmi umplu stomacul inutil cu zahăr, faină şi alte minuni ce mai conţineau e
