Pasiune veche în straie noi

          Fiind femeie, sunt pasionată de când mă știu de arta machiajului. Am absolvit mai multe cursuri de perfecționare în acest domeniu.  Din pasiunea aceasta, s-a născut și salonul meu ”ByB”, amplasat în centrul orașului.        Auzeam mai mereu că dacă faci ceea ce îți place nu vei mai lucra, nici măcar o zi din viața ta.  Ei bine, am auzit bine, așa și este. Ador ceea ce fac, mi-am cumpărat un spațiu, l-am amenajat după bunul meu plac, am ales să lucrez cu fete care sunt la fel de pasionate de munca lor ca și mine, și fără modestie, pot spune că ne descurcăm de minune. Asta dacă stau să analizez cei 4 ani pe care îi avem în spatele nostru, clientele fericite care ne recomandă cu mare drag, oricând. Nu ne-a fost mereu ușor, dar împreună am reușit să punem bazele unei afaceri de succes, acum însă cu atâtea saloane de înfrumusețare deschise în oraș, parcă lucrurile s-au mai încetinit puțin. Mi-am propus să revoluționez cuvântul ”salon”, dar visul meu frumos și bugetul parcă nu s

          ”Mamaiaaaaaa venim!” - am strigat de nebună când am auzit marele premiu: un weekend romantic la Mamaia pentru 2 persoane! E o nebunie! Ne-am făcut bagajul în grabă, adică mai bine zis am aruncat în geantă: 1 prosop, 2-3 rochițe, pantaloni scurți,  2 tricouri și costum de baie și la drum cu noi.                           Mergem la mare mai repede decât ne-am propus, nu de alta dar ne-am rezervat bilete pentru luna august. Nu e nici o problemă, când vine vorba de mare, mergem, chiar dacă suntem la 1000 de km distanță. Când te cheamă marea, nu ai cum să îi spui, nu.          Mamaia, este destinația perfectă pentru cei care iubesc marea și distracția. Păcat că nu pot veni și prietenii noștri cu noi, dar sunt sigură că și așa ne vom distra de minune. Abia aștept să simt  briza mării, să îmi las urmele pașilor pe nisipul fin și fierbinte, să mă arunc direct în apa caldă, să sar ca și un copil cu dorința de a prinde valurile. Ne vom începe diminețile cu micul dejun lua

        Prenumele meu este Beátrix-Jolán, nu este greu de ghicit faptul că sunt de naționalitate maghiară. În copilărie am avut de suferit foarte mult din această cauză și pe atunci  percepeam faptul acesta ca și pe un handicap. Nu înțelegeam de ce râd copiii de mine, mai ales că nu se auzea deloc pe accentul meu, mai ales că vorbeam mai corect românește decât mulți alți colegi de etnie română. Terminasem 4 ani de facultate când o colegă m-a întrebat mirată dacă chiar sunt de altă naționalitate, pentru că ea nu și-a dat seama, până când mi-a văzut scris numele complet, pe o listă. Ei da, când m-am maturizat am început să văd și eu cât de mult contează să înțelegi și alte limbi, mai ales în zona Bihorului. Cât de mult ne amuzam cu colegele, când  la liceu băieții din alte clase vorbeau despre noi în ungurește, iar fetele mă puneau repede să le traduc, băieții rușinați intrau rapid în clase.            Apoi am intrat în câmpul muncii și peste tot a fost un atu faptul că vorbesc limba