Cum am început eu...
15 iunie 2016, ziua în care m-am născut pentru a doua oară. La cei 31 de ani ai mei pe care îi aveam pe atunci, a fost prima mea spitalizare, prima operație sub anestezie totală, la 150 de km de părinții mei. A fost ziua în care totul a căpătat alt sens. Am scăpat de un fibrom uterin de 6 cm, (care inițial avea 12 cm, fibrom care m-a făcut să pierd rodul iubirii noastre...)
Cam așa începe povestea blogului „Pasiune veche în straie noi”. Din adolescență am fost pasionată de scris, aveam caiete întregi cu poezii scrise de mine, cu povești siropoase de dragoste. Îmi plăcea la nebunie să fac conspecte, notam orice citeam, făceam compuneri cu cel mai mare drag. Apoi anii au trecut, m-am căsătorit și oarecum scrisul a rămas pe meleagurile tinereții. Îmi trăiam pasiunea când trimiteam câte o felicitare, sau când scriam câte o urare, în rest uitasem complet de caietul care ascundea atâtea sentimente, noroc cu ai mei care au păstrat caietul intact.
După operație, am căutat ce însemna de fapt acest fibrom uterin, conform conceptului că fiecare problemă de sănătate are în spate un conflict sufletesc, o latură ascunsă, în cazul meu era faptul că nu mă exteriorizam destul, nu dădeam din mine tot ce pot, tot ce știu, mă complăceam în diverse situații, nu îmi spuneam părerea și îmi țineam și creațiile ascunse.
Ei bine, atunci a fost momentul în care am ales să fiu vulnerabilă, vorbind deschis despre probleme de sănătate cu care se luptă femeile, de atunci au trecut 2 ani, 2 ani de când am ales să scriu descris despre problema de sănătate care mi-a schimbat întreaga viață.
Inițial scriam doar pe pagina mea personală pe rețeaua de socializare, apoi am căutat ce-nseamnă un domeniu. Nu am mai folosit niciodată noțiunile acestea, îmi notam gândurile pe foi ( să nu vă spun cum arată poșeta mea, și acum când îmi vin în minte niște combinații de cuvinte le notez rapid pe o fâșie de hârtie).
Nu prea știam ce-nseamnă domeniile web, sau cum se cumpără, cum se prelungesc, după o noapte de studiu, am ajuns unde sunt acum. Numele l-am ales cu ușurință, a fost ca o pasăre phoenix care a renăscut din propria cenușă. Tema grafică, mă reprezintă, mereu am visat să am o cameră cu cărți multe în care să se servească ceai de lavandă.
Am ales să scriu despre tratament, operație, despre sport care mi-a deschis ochii și m-a făcut să-mi întrec limitele, am început să scriu despre micile descoperiri nutriționale din bucătăria mea.
Apoi a venit nebunia cu SuperBlog care mi-a demonstrat că fac destul de binișor ceea ce fac. Și-mi place! Chiar dacă nu am foarte mulți urmăritori, pentru momentul de față mă mulțumesc cu ceea ce este acest blog. Scriu cu multă pasiune, scriu din suflet pentru suflet. Pentru viitor îmi doresc să reușesc să scriu mai mult și mai concentrat pe problemele de sănătate ale femeilor, despre care nu se prea vorbește.
Așa am început eu, cu pași timizi, cu dezvăluiri din sala de operație, cu povești reale despre pierderea a 2 sarcini. Sper să fie pe placul celor din jur, celor care ajung aici și mă citesc.
P.S de când scriu, fibromul nu a mai reapărut! Știți de ce?! Pentru că, scrisul vindecă!!!
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018!!
Cam așa începe povestea blogului „Pasiune veche în straie noi”. Din adolescență am fost pasionată de scris, aveam caiete întregi cu poezii scrise de mine, cu povești siropoase de dragoste. Îmi plăcea la nebunie să fac conspecte, notam orice citeam, făceam compuneri cu cel mai mare drag. Apoi anii au trecut, m-am căsătorit și oarecum scrisul a rămas pe meleagurile tinereții. Îmi trăiam pasiunea când trimiteam câte o felicitare, sau când scriam câte o urare, în rest uitasem complet de caietul care ascundea atâtea sentimente, noroc cu ai mei care au păstrat caietul intact.
După operație, am căutat ce însemna de fapt acest fibrom uterin, conform conceptului că fiecare problemă de sănătate are în spate un conflict sufletesc, o latură ascunsă, în cazul meu era faptul că nu mă exteriorizam destul, nu dădeam din mine tot ce pot, tot ce știu, mă complăceam în diverse situații, nu îmi spuneam părerea și îmi țineam și creațiile ascunse.
Ei bine, atunci a fost momentul în care am ales să fiu vulnerabilă, vorbind deschis despre probleme de sănătate cu care se luptă femeile, de atunci au trecut 2 ani, 2 ani de când am ales să scriu descris despre problema de sănătate care mi-a schimbat întreaga viață.
Inițial scriam doar pe pagina mea personală pe rețeaua de socializare, apoi am căutat ce-nseamnă un domeniu. Nu am mai folosit niciodată noțiunile acestea, îmi notam gândurile pe foi ( să nu vă spun cum arată poșeta mea, și acum când îmi vin în minte niște combinații de cuvinte le notez rapid pe o fâșie de hârtie).
Nu prea știam ce-nseamnă domeniile web, sau cum se cumpără, cum se prelungesc, după o noapte de studiu, am ajuns unde sunt acum. Numele l-am ales cu ușurință, a fost ca o pasăre phoenix care a renăscut din propria cenușă. Tema grafică, mă reprezintă, mereu am visat să am o cameră cu cărți multe în care să se servească ceai de lavandă.
Am ales să scriu despre tratament, operație, despre sport care mi-a deschis ochii și m-a făcut să-mi întrec limitele, am început să scriu despre micile descoperiri nutriționale din bucătăria mea.
Apoi a venit nebunia cu SuperBlog care mi-a demonstrat că fac destul de binișor ceea ce fac. Și-mi place! Chiar dacă nu am foarte mulți urmăritori, pentru momentul de față mă mulțumesc cu ceea ce este acest blog. Scriu cu multă pasiune, scriu din suflet pentru suflet. Pentru viitor îmi doresc să reușesc să scriu mai mult și mai concentrat pe problemele de sănătate ale femeilor, despre care nu se prea vorbește.
Așa am început eu, cu pași timizi, cu dezvăluiri din sala de operație, cu povești reale despre pierderea a 2 sarcini. Sper să fie pe placul celor din jur, celor care ajung aici și mă citesc.
P.S de când scriu, fibromul nu a mai reapărut! Știți de ce?! Pentru că, scrisul vindecă!!!
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu