Când crești printre mașini de cusut și de brodat

   Îmi amintesc cu drag și dor de tinerețea bunicii mele, în momentul în care vorbesc despre copilăria mea. Bunicii materni și mama mea au lucrat peste 30 ani în cadrul aceleiași fabrici. O fabrică care prin anii 80 era în plină ascensiune și era specializată pe producearea celor mai faine - cusute și brodate- haine gen tricotaje. 

Mi-am petrecut o bună parte din copilărie printre mașinile de tricotat, de cusut și de brodat, eram fascinată de mărimea lor, de zgomotul produs, de mesele de călcat imense, iar mai apoi de produsul finit care ieșea. Îmi placea să merg la mami la lucru. Pe vremea aceea era așa o realizare pentru noi copiii, să fim prezenți acolo unde se creea magia. Doamnele cu halat albastru, cu centimetru la gât, măsurau mereu și desenau pe materiale conturul de la planșele de croit, țin minte aveau câte o bucată de cretă albă plată, așa marcau limitele. Ace cu gămălie peste tot, suluri întregi de materiale, ață pentru brodat zeci de mii de culori înșirate peste tot.

Bunica mea avea această pasiune pentru cusut și în timpul liber. Ea era salvarea mea la orele de lucru manual din clasele generale, trebuie să recunosc nu am moștenit deloc aceste deprinderi. 

Mă descurc greu, a se citi imposibil chiar, la capitolul ac și ață, dar bunica avea mereu grijă să am cele mai reușite obiecte cu care să merg la oră. Păpușile mele aveau cele mai selecte haine, nu trecea zi să nu-mi coase la mașina de cusut pe care o avea acasă câte o piesă vestimentară. Bunica avea o mașină din aceea veche, amplasată în holul apartamentului de la bloc, mereu era plină cu materiale, foarfeci de diverse mărimi, de la foarfecă normală la cea specială pentru croit, ațe mii și mii și ace de cusut, cu gămălie și scame și culori.

 Au trecut mai bine de 30 de ani de atunci dar și acum o văd în fața ochilor cum stătea ea și -mi făcea fuste și rochii care mai de care pentru păpuși, ba din materialul de la fața de masă, ba din materialul rămas de la noua ei bluză de saten. 

Doamne cum au trecut anii și cât de mult s-a schimbat lumea și tot ce ține de cusut și brodat.

Bunica își amintește  mereu cu multă nostalgie de anii petrecuți printre ace și ațe, mașini de cusut și mașini de brodat și îi vine atât de greu să creadă că azi, aceasta nu mai este o muncă ci o pasiune. Oamenii și-au simplificat viața. Mașina de cusut nu mai trebuie „pornită” cu piciorul, i-am arătat într-una din zile cum arată de cusut computerizată. Am dat un search pe google și am găsit magazinul virtual Cusut și Brodat. Aici am putut să îi arăt tot ce-nseamnă azi, arta cusutului. A fost atât de impresionată. Nu crezuse că vreodată, mașinele de cusut vor fi atât de simplu de manevrat. 

În cazul în care vă găndiți să vă reînnoiți vechea mașină de cusut, specialiștii Bro Rom sunt mereu pregătiți pentru a oferi cele mai bune recomandări cu privire la alegerea unei mașini care să se ridice la nivelul așteptărilor voastre punându-vă la dispoziție informații valoroase despre tot ce trebuie să știți pentru a porni în minunata călătorie a meșteșugului!

Bunica se uită cu ochii-n lacrimi la mașina ei de cusut din colțul holului, la planșele pentru croit îngălbenite de vreme. Mașina de cusut n-a mai fost pornită de ceva vreme ... și probabil va rămâne ani buni, acolo, ca o amintire vie a copilăriei mele și a tinereții ei. I-am promis că deși nu duc mai departe această pasiune, voi pune pasiunea ei în pasiunea mea pentru scris și cu siguranță voi reuși să colorez și eu zilele celor din jur, cum colora ea, viețile celor care purtau hainele cusute de ea.

Voi cum stați cu această pasiune? Vă place sau dispuneți de două mâini stângi?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2020