Nutriție anul 2 Impresii de final de an ( cu întârziere)

Hop Hop cu puțină întârziere apare și articolul de final de an ...

  Impresii de stundetă la 34... (este o vârstă mișto, mai ales când colegii îți spuneau dumneavoastră, dar mnah ce să le faci...la cât sunt de simpatici când le arunci privirea aia de Dvs...nici nu te poți supăra pe ei).
   Sunt efectiv copleșită de trăirile pe care le-am constatat în perioada aceasta de școală. Mai ales că în ultimul semestru mi-a fost tare greu. Noroc cu fetele minunate care m-au încurajat mereu.
 Au trecut ceva ani de când am terminat prima facultate, îmi aduc aminte acum, privindu-mi colegii mai tineri, cât de entuziasmată eram atunci, ce plăcute eram plimbările dintre cursuri, ce fascinată eram de holurile imense ale făcultății de faptul că am profesori avocați, juriști, ș.a.m.d.
  Acum cu o maturitate căpătată pe parcursul anilor, îmi privesc cu același respect profesorii, dar parcă îi simt mai apropiați de mine (nu generalizez dar excepția întărește regula), decât atunci. Acum totul este mai firesc, totul pare mai aproape, mai uman. Cu mulțumirile de rigoare celor 2 Doamne Minunate care s-au interesat mereu de starea mea de sănătate, încurajându-mă cu poveștile lor de viață. A contat atât de mult!!!!
     Sunt atât de recunoscătoare pentru oamenii pe care mi i-a trimis Dumnezeu în cale, altfel nu- mi explic prezența lor, chiar acum, chiar aici.
     Chiar dacă suntem de vârste diferite, profesii diferite, există totuși un numitor comun, dorința de a schimba mentalități.
   Suntem o mână de oameni, ce e drept nu mereu uniți dar în final mereu găsim soluții care să-i împace pe toți.
    Anul viitor la ora aceasta voi scrie despre finalul fericit al celor 3 ani, dar până atunci, vă sugerez să vă urmați visele, să nu vă fie rușine la 45-50-55 de ani să stați în băncile unei școli.
Sufletul vostru va întineri!
Până data viitoare,
Faceți ceva pentru visul vostru!!
B.