miercuri, 6 septembrie 2017

Jurnal de dor ...

     Dor de ... copilărie, da, mi s-a făcut brusc dor de copilăria mea, probabil se datorează faptului că în urmă cu câteva săptămâni m-am reîntâlnit după mult timp cu o prietenă din copilărie.
    Noi nu am avut reţea de socializare, am avut în schimb geam. Stăteam câte 5-6 ore în geam povestind, ca mai apoi când ajungeau părinţii acasă, ieşeam în faţa blocului să ne continuăm poveştile.       
 După aceea au apărut minutele în reţea şi vorbeam la telefonul fix de lua foc cablul.
     Ascultam muzica de la AtomicTv, eram fane, Andre, Blondy, BSB,Genius, 3SE. 
    Dor de copilărie, de statul în faţa blocului până seara târziu, am fost nişte adolescente tare cuminţi. Nu
 frecventam discotecile, în schimb mergeam la sălile de internet, ASL-PLS, vă mai aduceţi aminte? :))     Copilărie... aveam oracole, caiete de amintiri, nu ne plimbam prin mall, ne plimbam "roată blocul", la 15-16 ani ne jucam, organizam spectacole, ne pregăteam intens cu dansuri, cântece şi costume.
    Era copilăria ideală, regret enorm că generaţiile care urmează nu vor cunoaşte aceste sentimente. Zilele de naştere le aniversam în "camera mare" cu tort de frişcă şi cărţi cadou. Nu regret nici un minut copilăria de care am avut parte. Ne petreceam după amiaza ploioasă în scara blocului spre enervarea vecinilor care prea suportau gălăgia, nici nu mă mir la cât de mulţi eram. Când venea câte un vecin acasă era o reală aventură să urce scările de noi. Ne certam şi ne împăcam rapid. 
 Dor de gusturile copilăriei, de napolitanele Dănuţ, de bezelele roz uriaşe, de îngheţata la vafă, caramele, prăjitura Albina. Dor de pantofii negri cu platformă, de blugii evazati, de colanţii în culori ţipătoare, de adidaşii din Ocska, dor de uniformă, de ghiozdane şi penare. A trecut atât de repede, a fost aşa de frumos....

A oprit caravana SUPER BLOG. Urc la bord !

 Se aude un zgomot uriaș în lumea asta colorată a internetului. Cu surle și trâmbițe a oprit ”în fața casei mele” caravana SUPERBLOG!  se...