Jurnal de Kev
Bună și bine v-am găsit.
Sunt cel mai nou membru al familiei mele. Sunt un mic norocos, adică cum să vă spun eu i-am ales, mi-a plăcut tare mult de ei.
Povestea mea începe într-o zi de iulie când am decis să îi fac cei mai fericiți oameni de pe pământ. Așa că mi-am făcut încet bagajul și cu pași timizi am pornit spre ceea ce avea să se numească viață. Prima dată mami, m-a văzut cât un bob de mazăre, eram atât de mic dar aveam o inimioară atât de puternică încât am și auzit lacrimile mamei mele. De ce plânge oare? Când eu sunt aici pentru ea, femeile astea...
Am început să cresc pe zi ce trece și deși am avut zile mai grele m-am ținut strâns de sufletul ei ca nu cumva să o părăsesc. Iar ea, mama mea, mă ținea atât de strâns încât nici nu-mi doream să plec. De ziua ei, i-am făcut cel mai minunat cadou, i-am arătat identitatea mea. Știam că mă dorea atât de mult.
A avut grijă de mine zi de zi, mă alinta cu cele mai frumoase povești, îmi pregătea cele mai minunate mâncăruri, chiar dacă uneori fără să vreau o supăram și ea sărăca petrecea ziua întreagă la baie, simțea că nu o fac intenționat. Apoi m-a dus în excursie, am vizitat Maramureșul, adică așa am auzit eu că vorbeau ei.
Ce bunătățuri am păpat acolo! Am devenit fan fructe... vă mirați? La cât m-a purtat mami pe la facultate. Nu știu ce e aia prolactină și endocrinologie, dar mi-a plăcut. Am dat și examene împreună, ne-am descurcat de minune.
Am stat cuminte pentru că știam că e un lucru serios ce se întămplă acolo. Apoi locul a început să devină tot mai mic... mă tot suceam, știam că o doare, dar nu spunea nimic, mă mângăia și îmi zicea să mă mișc liniștit.
Nu știu ce zi e azi, dar simt că ziua în care trebuie să ne cunoaștem, așa că îi dau primele semne ... mă uit la ceas e 10.34 și ce lumină...aaaaaa gata ... uite- o pe mami, dar de ce plânge mami, eu plâng pentru că așteptam atât de mult clipa aceasta să o pot pupa.
Ei bine, acum mă pun la somn, dar promit să revin cu alte file de jurnal pentru că în câteva zile fac 1 lună de viață, ehee am ce povesti.
O zi frumoasă dragii mei cititori.
Sunt cel mai nou membru al familiei mele. Sunt un mic norocos, adică cum să vă spun eu i-am ales, mi-a plăcut tare mult de ei.
Povestea mea începe într-o zi de iulie când am decis să îi fac cei mai fericiți oameni de pe pământ. Așa că mi-am făcut încet bagajul și cu pași timizi am pornit spre ceea ce avea să se numească viață. Prima dată mami, m-a văzut cât un bob de mazăre, eram atât de mic dar aveam o inimioară atât de puternică încât am și auzit lacrimile mamei mele. De ce plânge oare? Când eu sunt aici pentru ea, femeile astea...
Am început să cresc pe zi ce trece și deși am avut zile mai grele m-am ținut strâns de sufletul ei ca nu cumva să o părăsesc. Iar ea, mama mea, mă ținea atât de strâns încât nici nu-mi doream să plec. De ziua ei, i-am făcut cel mai minunat cadou, i-am arătat identitatea mea. Știam că mă dorea atât de mult.
A avut grijă de mine zi de zi, mă alinta cu cele mai frumoase povești, îmi pregătea cele mai minunate mâncăruri, chiar dacă uneori fără să vreau o supăram și ea sărăca petrecea ziua întreagă la baie, simțea că nu o fac intenționat. Apoi m-a dus în excursie, am vizitat Maramureșul, adică așa am auzit eu că vorbeau ei.
Ce bunătățuri am păpat acolo! Am devenit fan fructe... vă mirați? La cât m-a purtat mami pe la facultate. Nu știu ce e aia prolactină și endocrinologie, dar mi-a plăcut. Am dat și examene împreună, ne-am descurcat de minune.
Am stat cuminte pentru că știam că e un lucru serios ce se întămplă acolo. Apoi locul a început să devină tot mai mic... mă tot suceam, știam că o doare, dar nu spunea nimic, mă mângăia și îmi zicea să mă mișc liniștit.
Nu știu ce zi e azi, dar simt că ziua în care trebuie să ne cunoaștem, așa că îi dau primele semne ... mă uit la ceas e 10.34 și ce lumină...aaaaaa gata ... uite- o pe mami, dar de ce plânge mami, eu plâng pentru că așteptam atât de mult clipa aceasta să o pot pupa.
Ei bine, acum mă pun la somn, dar promit să revin cu alte file de jurnal pentru că în câteva zile fac 1 lună de viață, ehee am ce povesti.
 |
| sursă foto : Pinterest |
Comentarii
Trimiteți un comentariu