Eu vreau să-mi trăiesc visul ...

-

Yassss

      Viața ne dă lecții peste lecții ... ne pune la pământ, iar în clipa imediat următoare ne întinde o mână de ajutor, venită sub diverse forme.
     Viața ne pune la pământ ... nu detailez, deocamdată ... însă am înțeles lecția aceasta ... cu vârf și-ndesat! Nimeni și nimic nu valorează mai mult decât sănătatea! Am mai învățat asta o dată, credeam că reușesc să țin aceste lucruri sub control, ei dar viața bate filmul iar acum sunt din nou în punctul de pornire, însă acu cu un bagaj mult mai mare de cunoștințe, cu o dorință mult mai mare de a-mi recăpăta sănătatea și mai mult decât atât dreptul la visul meu, dreptul la viața mea, care au fost oarecum luate.
     Astăzi mai mult ca niciodată, am primit un sfat, un sfat cum nu mi-a mai dat nimeni niciodată, (vă tot spuneam eu că am niște colegi de facultate super mișto, pe măsură ce-i cunosc sunt mai fericită de alegerea făcută) ... Cuvintele rostite mi-au ajuns adânc în suflet și a fost momentul în care am conștientizat că e timpul să spun STOP! e momentul să mă regăsesc, e momentul să redevin ceea ce am fost... este singurul mod prin care pot să fiu exact așa cum am reușit să fiu timp de 2 ani. Este singura cale prin care pot să îmi văd visul împlinit...
   Vă tot povesteam despre cele 3 lucruri esențiale, sport, alimentație și gândire pozitivă. Ei bine ... primele 2 nu funcționează fără ultima (am constatat pe propria mea pielicică). Aici intervine ceea ce vă spuneam la început ... viața dă cu noi de pământ uneori...atunci orice gândire pozitivă dispare și e al naibii de greu să îți revii, iar când toate merg mână-n mână ce se-ntâmplă? Efectiv simți cum îți fuge pământul de sub picioare...
   Corpul tău nu mai reacționează cum reacționa, nu te mai ajută să fii cum erai, nu te ajută să fii cea mai bună varinată a Ta, nu te ajută nici măcar să funcționezi așa cum ar trebui. Așa că STOP! și de la capăt, însă acum cu mult mai mare grijă și băgare de seamă ...
   În fond și la urma urmei... ce contează cel mai mult? Visul meu sau visul altora?!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

-
Imagine
O masă, un scaun, un castron cu fructe și o chitară: ce-i mai trebuie unui om pentru a fi fericit? spunea cu mulți ani în urmă, Albert Einstein.  Scaunul, mobilierul cel mai des folosit  într-o casă.  Care este criteriul după care -l alegem? Nu m-am gândit până nu a venit momentul să facem noi alegerea. Hai să vă spun cum am ales eu cele mai mișto scaune pentru casa noastră după o „fugă” de căutări pe biano.ro   Căutam scaune elegante dar nu foarte pompoase, ceva serios dar și comod în același timp.  Căutam ceva pentru camera living, dar care să intre ușor și în decorul bucătăriei fiind vorba de un open-space.  Scaunele sunt elemente importante ale casei, ne petrecem destul de mult timp stând pe scaun. Spre fericirea noastră azi deja avem libertatea de alege dintr-o gamă mult, mult mai variată de scaune decât era prin anii 90 când eram noi copii iar scaunele existente erau acelea super rigide pe care abia puteai sta mai ales când erai invitat la câte o pet...
Citiți mai multe

De la brunet la blond, de la blond la roșcat

-
Imagine
       De la varianta brunet la blond și de la blond la roșcat, iar mai apoi de la roșcat la brunet. Cam așa m-am plimbat eu în cei 24 de ani de când îmi vopsesc părul.        Nu îmi schimb culoare când se schimbă ceva în viața mea, ci așa, pur și simplu. Mă gândesc că îmi lipsește ceva și gata, schimbarea e ... una radicală de obicei.        La 15 ani, ai mei m-au lăsat să am primele mele șuvițe blonde, apoi din cele 2 șuvițe au apărut încă 2 și 2 și hop, s-au ” trezit” ai mei cu mine blondă. Eiii dar cum erau la modă prin anii 90 culorile stridente, am apelat și eu la nuanțator de păr să schimb ceva, așa m-am plimbat între blond alb, roșcat, violet, fucsia, apoi un roșcat mai închis până am ajuns la maro alună. Îmi plăceau schimbările dar părul meu nu era foarte încântat de ideile mele geniale, apoi m-am potolit un pic, până am descoperit că există spumă colorantă  și am început din nou să mă plimb printre culori. Apoi ...
Citiți mai multe

Crăciunul în Lumină

-
Imagine
 Dragă Tată,  Cum a trecut la Tine Crăciunul? Cum a fost primul an în care după 45 de ani n-ai avut-o pe mama alături?  Cum ai împodobit prima dată bradul după 38 ani fără mine?  La noi a trecut greu ... am împodobit cu dorul tău, cu gândul la Tine ... mama a împodobit prima dată bradul singură, dar cu toate podoabele atât de dragi pe care le-ați luat împreună în toți anii petrecuți împreună și pe care le păstrați cu sfințenie. Ți-am dus și Ție un brăduț, am făcut cu Kev un mic decor special pentru Tine, eu le-am tăiat iar el le-a lipit, exact cum făceam cu mami în copilărie. Copilărie ... ții minte clopoțelul care suna mereu, semn că a trecut moșul pe acolo? L-am adus acasă la mine în brad ...copilărie, când mâncam pe furiș bomboanele și puneam hârtia înapoi iar tu deschideai gemul și ușa iar curentul învârtea hârtiile goale ... copilărie ... Sper din suflet că ai avut o masă frumoasă unde ai stat cu tatăl și fratele tău iar mama voastră vi-a pregătit după mulțiiii ...
Citiți mai multe