Jungla vieţii
Reuşesc cu greu să adorm lângă focul de tabară pe care l-au aprins ceilalţi că bineînţeles eu nu mă pricep la astfel de lucruri. Nu am mai dormit niciodată sub cerul liber, nu îmi place, dar nu am ce face, noroc că suntem în junglă.
- Karen Gillan!! Tu te auzi ce spui, strigă la mine, eul meu speriat de toată aventura asta! Da!! măcar e cald. Din păcate trebuie să îmi dau seama că aceasta este realitatea cruntă, deşi mă uit în jur şi încă sper să fiu într-un film, să apară un regizor care să îmi spună, linişteşte-te e o comedie. Sunt super speriată, închid câte un ochi pe rând şi apoi adorm.
Dar nu, nu sunt la cinema, e chiar viaţa mea. Aud fiecare adiere a vântului, pasul foşnind al fiecărei furnici, ceilalţi dorm buştean. Dintr-o dată aud un zgomot puternic, nu pare să fie pasul apăsat al unei gâze, sar speriată, mă uit în jur, nu văd nimic. Fac câţiva paşi şiiii mă trezesc faţă-n faţă cu un şarpe. Urăsc şerpii, mă tem de ei, încep să îi strig pe ceilalţi dar parcă nu mai am voce, îmi dau seama că singură trebuie să fac faţă acestui monstru care se apropie tot mai vertiginos de mine. Fac nişte paşi înapoi, găsesc câteva crengi, ar trebui să ajung până la foc, dar este mult prea departe. Încerc să fug, dar inamicul meu mă urmăreşte din plin. Încerc să fac foc cu cele două crengi dacă, dacă se sperie. Între timp cu paşi mari păşesc tot înapoi cu băgare de seamă, pielea lui aluneacoasă vine tot mai aproape de mine, simt parcă cum mă acaparează dar focul meu tot nu se aprinde.
Ajung într-un final lângă focul de tabară, aprind repede una din crengi şi încep să merg eu mai hotărâtă spre el. Îmi repet într-una că sunt curajoasă, calmă şi calculată, nu fac mişcări rapide, încet cu băgare de seamă. Şarpele se sperie şi îşi întoarce calea. Mă liniştesc, dar nu mă mai culc pe jos. Mă urc într-un copac, cu speranţă că se crapă de ziuă cât mai repede. Într-un final se trezesc şi prietenii mei.
- Tu ce faci acolo? mă întreabă, surprinşi de postura mea.
- Aşteptam să vă treziţi, trebuie să vă povestesc prin ce am trecut cât timp voi aţi dormit liniştiţi. Am avut o confruntare cu un şarpe.
- Tu? cu un şarpe? Cred că te crezi într-un film pentru întreaga familie.
- Nu! să ştii că am fost nevoită să-nfrunt un şarpe şi ştiţi că eu am fobie de şerpi. Dar când vine vorba de viaţa mea şi de faptul că vreau să ajung cât mai repede acasă, nu mă poate opri nimic.
- Da, ai dreptate, trebuie să ieşim cât mai repede de aici, cel târziu în 29 decembrie 2017, trebuie să fim prezenţi la lansarea filmului în România "Jumanji : Aventură în junglă". Cred că vom revedea scene identice cu cele trăite de noi pe aici, aşa că, să lăsăm vorba şi să ne aventurăm mai departe prin jungla vieţii.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017!
- Karen Gillan!! Tu te auzi ce spui, strigă la mine, eul meu speriat de toată aventura asta! Da!! măcar e cald. Din păcate trebuie să îmi dau seama că aceasta este realitatea cruntă, deşi mă uit în jur şi încă sper să fiu într-un film, să apară un regizor care să îmi spună, linişteşte-te e o comedie. Sunt super speriată, închid câte un ochi pe rând şi apoi adorm.
Dar nu, nu sunt la cinema, e chiar viaţa mea. Aud fiecare adiere a vântului, pasul foşnind al fiecărei furnici, ceilalţi dorm buştean. Dintr-o dată aud un zgomot puternic, nu pare să fie pasul apăsat al unei gâze, sar speriată, mă uit în jur, nu văd nimic. Fac câţiva paşi şiiii mă trezesc faţă-n faţă cu un şarpe. Urăsc şerpii, mă tem de ei, încep să îi strig pe ceilalţi dar parcă nu mai am voce, îmi dau seama că singură trebuie să fac faţă acestui monstru care se apropie tot mai vertiginos de mine. Fac nişte paşi înapoi, găsesc câteva crengi, ar trebui să ajung până la foc, dar este mult prea departe. Încerc să fug, dar inamicul meu mă urmăreşte din plin. Încerc să fac foc cu cele două crengi dacă, dacă se sperie. Între timp cu paşi mari păşesc tot înapoi cu băgare de seamă, pielea lui aluneacoasă vine tot mai aproape de mine, simt parcă cum mă acaparează dar focul meu tot nu se aprinde.
Ajung într-un final lângă focul de tabară, aprind repede una din crengi şi încep să merg eu mai hotărâtă spre el. Îmi repet într-una că sunt curajoasă, calmă şi calculată, nu fac mişcări rapide, încet cu băgare de seamă. Şarpele se sperie şi îşi întoarce calea. Mă liniştesc, dar nu mă mai culc pe jos. Mă urc într-un copac, cu speranţă că se crapă de ziuă cât mai repede. Într-un final se trezesc şi prietenii mei.
- Tu ce faci acolo? mă întreabă, surprinşi de postura mea.
- Aşteptam să vă treziţi, trebuie să vă povestesc prin ce am trecut cât timp voi aţi dormit liniştiţi. Am avut o confruntare cu un şarpe.
- Tu? cu un şarpe? Cred că te crezi într-un film pentru întreaga familie.
- Nu! să ştii că am fost nevoită să-nfrunt un şarpe şi ştiţi că eu am fobie de şerpi. Dar când vine vorba de viaţa mea şi de faptul că vreau să ajung cât mai repede acasă, nu mă poate opri nimic.
- Da, ai dreptate, trebuie să ieşim cât mai repede de aici, cel târziu în 29 decembrie 2017, trebuie să fim prezenţi la lansarea filmului în România "Jumanji : Aventură în junglă". Cred că vom revedea scene identice cu cele trăite de noi pe aici, aşa că, să lăsăm vorba şi să ne aventurăm mai departe prin jungla vieţii.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017!
Comentarii
Trimiteți un comentariu