Tata n- a mai văzut marea
Concediu de care n-a avut parte niciodată ... Se mulțumea cu pozele noastre, cu scoicile aduse de noi.
Îi spuneam mereu că dacă va veni sfârșitul nu voi face ce se face ci-l voi duce acolo, la valuri, la briză, să fie liber să se simtă liber. Râdea, mereu.
- Unde e aia încă, după ce mă operez la genunchi, poate facem cumva cu maică-ta și tot ajungem.
........
N-a ajuns, nu v- ajunge, nu l-am putut duce ... i-a fost scris altceva ... trist, dureros și nedrept.
Tot ce l-aș întreba acum, dacă l-aș ține de mână pe malul mării ar fi ... dacă a fost mândru de omul care am devenit și dacă îmi poate ierta neputința ultimelelor zile ...
.......
Marea e acolo, cu valuri, cu nisip fin, cu briză, cu concedii iar noi îi vom aduce și de acum scoici așa cum făceam mereu.
.....
Rânduri pentru tata ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu