Cum ar fi să fim învățați cum să ne gestionăm ... pierderile

 

     Am trectut cu brio prin toate etapele educative  ale vieții ba chiar am și plusat ... Dar niciunde nu s- a predat despre viață.  Pe când în liceu eram forțați să reținem ics la pătrat minus igrec  sub radical liber și alte de nebunii super folositoare despre viață n-a pomenit nimeni.

Despre gestionarea emoțiilor cu care ne întâlnim, de care ne lovim sau de care ne izbește viața când ne așteptăm mai puțin.

Pierderile trăite sunt unice. Fiecare suferă în stilul său, cum știe mai bine, cum poate mai bine ca

Între timp să și rămână pe o linie de plutire a propriei vieți. Nimeni, dar absolut nimeni n-ar avea dreptul să aducă nici cea mai mică observație la felul în care ne plângem pierderile.

Nu suntem învățați cum să trăim cu pierderile, nu suntem învățați cum să ne fim alături, cum să trecem, dar suntem învățați alte multe lucruri consider total nefolositoare.

Nu suntem învățați cum să trecem peste dureri, cum să nu le ascundem sub preș doar de dragul de a nu fi priviți nebuni în depresie ... 

Pierderile trebuiesc trăite, plânse și nu ascunse.