Maramureș colț de rai
Doamne, ce țară pitorească avem! Doamne, ce de tradiții, ce oameni faini și calzi și blânzi și primitori, la doar 300 km ... și cât de puțin cunoaștem țara noastră, cât de puțin o vizităm.
Știți vorba aceea , Maramureș plai cu flori, ei bine chiar dacă ajungi în plină toamnă, să știi că găsești un peisaj pitoresc o simfonie de culori, păduri de brazi, locuri de vis.
Tradiții despre care doar în cărți citești, oameni cu zâmbetul pe buze care-ți dau binețe doar trecând prin fața porții chiar dacă tu nu ești a locului.
Ne-am gândit noi într-un weekend hai să vizităm și noi Maramu ... auzind că este o zonă foarte frumoasă. Tot ce am regretat, a fost că am stat doar 2 zile!
Dar, ne-am promis cu toții că ne vom întoarce.
Am fost găzduiți la Pensiunea Maria Birlea, o pensiune siuată în Poienile Izei, într-un decor mirific.
Gazdele primitoare ne-au așteptat după buna lor tradiție cu pâine și sare, masa pusă exact cum are nevoie un călător care vine de la drum lung, horinca lor renumită și suflet cald și zâmbitor.
Camerele mari încăpătoare, călduroase, curate, cu baie proprie, micul dejun tradițional, nu am avut absolut nimic de reproșat. Am primit să-ncercăm și renumitul port popular, să fim măcar pentru câteva minute maramureșence :)
Am promis că ne întoarcem când bebe din burtică va face 1 an :)
Primul nostru popas a fost la Săpânța ... Vestitul Cimitir Vesel cu cruci colorate și rime alese. Pe cât de vesel pe atât de trist să citești destinele celor care-și dorm somnul de veci. Destine frânte mult prea repede, destine care poate azi puteau fi salvate ...
Apoi am vizitat Mănăstirea Bârsana, un tărâm încărcat cu liniște și pace. Deși era în plină Noiembrie, au fost destul de mulți vizitatori.
Locul care pe mine m-a marcat cel mai tare a fost Muzeul Satului Maramureșean. Aș fi stat aici ore-ntregi, admirând, mirosind, adulmecând printre casele vechi care ascundeau câte o poveste. Doamne cât mi-aș fi dorit să fie acolo pe prispa aceea veche, sau în poarta aceea măreață măcar o persoană care să ne povestească mai mult despre viața de atunci. Ce imagini, ce case, ce simplitate și totuși ... atât de multe de trăit, de povestit. Sunt cam 30 de case în unele te poți uita pe fereastră și zări cum timpul stă în loc. Masa pusă, patul făcut cu perini cu motive maramureșene, icoane vechi,vasele de lut frumos atârnate, vatra veche, leagănul lângă sobă, sobă la focul căreia s-au spus cândva atât de multe povești, atât de multe povețe.
Cărările satului unde ar putea duce, dacă nu la o biserică, locul sacru și sfânt al oamenilor.
Vă îndemn, dacă până acu n-ați apucat să mergeți să ajungeți pe aceste meleaguri.
Duminică dimineața ne-am întors spre casă, în drum am întâlnit femei și bărbați, îmbrăcați cu straie maramureșene mergând la biserică. A fost o imagine, pe care nu pot să vă descriu în cuvinte nu am vrut să-i pozez pentru a-i păstra vii doar în imaginile noastre, fiind marcați de faptul că la nici 300 de km, oamenii încă știu să păstreze ceea ce neamul nostru ne-a lăsat ca bogăție.
Știți vorba aceea , Maramureș plai cu flori, ei bine chiar dacă ajungi în plină toamnă, să știi că găsești un peisaj pitoresc o simfonie de culori, păduri de brazi, locuri de vis.
Tradiții despre care doar în cărți citești, oameni cu zâmbetul pe buze care-ți dau binețe doar trecând prin fața porții chiar dacă tu nu ești a locului.
Ne-am gândit noi într-un weekend hai să vizităm și noi Maramu ... auzind că este o zonă foarte frumoasă. Tot ce am regretat, a fost că am stat doar 2 zile!
Dar, ne-am promis cu toții că ne vom întoarce.
Am fost găzduiți la Pensiunea Maria Birlea, o pensiune siuată în Poienile Izei, într-un decor mirific.
Gazdele primitoare ne-au așteptat după buna lor tradiție cu pâine și sare, masa pusă exact cum are nevoie un călător care vine de la drum lung, horinca lor renumită și suflet cald și zâmbitor.
Camerele mari încăpătoare, călduroase, curate, cu baie proprie, micul dejun tradițional, nu am avut absolut nimic de reproșat. Am primit să-ncercăm și renumitul port popular, să fim măcar pentru câteva minute maramureșence :)
 |
| Sursă foto: Arhivă proprie |
Primul nostru popas a fost la Săpânța ... Vestitul Cimitir Vesel cu cruci colorate și rime alese. Pe cât de vesel pe atât de trist să citești destinele celor care-și dorm somnul de veci. Destine frânte mult prea repede, destine care poate azi puteau fi salvate ...
 |
| Sursă foto: Arhivă proprie |
Apoi am vizitat Mănăstirea Bârsana, un tărâm încărcat cu liniște și pace. Deși era în plină Noiembrie, au fost destul de mulți vizitatori.
Locul care pe mine m-a marcat cel mai tare a fost Muzeul Satului Maramureșean. Aș fi stat aici ore-ntregi, admirând, mirosind, adulmecând printre casele vechi care ascundeau câte o poveste. Doamne cât mi-aș fi dorit să fie acolo pe prispa aceea veche, sau în poarta aceea măreață măcar o persoană care să ne povestească mai mult despre viața de atunci. Ce imagini, ce case, ce simplitate și totuși ... atât de multe de trăit, de povestit. Sunt cam 30 de case în unele te poți uita pe fereastră și zări cum timpul stă în loc. Masa pusă, patul făcut cu perini cu motive maramureșene, icoane vechi,vasele de lut frumos atârnate, vatra veche, leagănul lângă sobă, sobă la focul căreia s-au spus cândva atât de multe povești, atât de multe povețe.
Cărările satului unde ar putea duce, dacă nu la o biserică, locul sacru și sfânt al oamenilor.
Vă îndemn, dacă până acu n-ați apucat să mergeți să ajungeți pe aceste meleaguri.
Duminică dimineața ne-am întors spre casă, în drum am întâlnit femei și bărbați, îmbrăcați cu straie maramureșene mergând la biserică. A fost o imagine, pe care nu pot să vă descriu în cuvinte nu am vrut să-i pozez pentru a-i păstra vii doar în imaginile noastre, fiind marcați de faptul că la nici 300 de km, oamenii încă știu să păstreze ceea ce neamul nostru ne-a lăsat ca bogăție.
 |
| Sursă foto: Arhivă proprie |
 |
| Sursă foto: Arhivă proprie |
 |
| Sursă foto: Arhivă proprie |
Comentarii
Trimiteți un comentariu