Ce îți mai face sufletul?





    Hai să vorbim azi despre un lucru mai profund, despre cel fără de care lucrurile nu merg cum ar trebui să meargă. Hai să vorbim despre suflet!
   Te și întreb așa la început, cum mai e la tine-n suflet? Ce nemulțumiri ascunde? Ce lucruri noi îl fac să salte? Ce îl alină și ce-l revoltă? Când ai stat ultima dată să vorbești cu EL? Când l-ai dus într-un loc în care să se regăsească? 
    Am să-ți spun povestea mea, deocamdată incompletă pentru că deh, democrația nu-mi permite etalarea întregii povești. Dar așa pe scurt am să-ți spun cum a ajuns sufletul meu să sufere cea mai adâncă traumă a acestui an, traumă care apoi a venit la pachet cu alte traume mai mici, mai mari, însă toate au dus la rănirea ireversibilă a sufletului meu. Am început căutări peste căutări pentru a-l alina, pentru a-i găsi un suport, pentru a-i oferi o siguranță că ziua de mâine va fi mai bună, ei... fără prea multe reușite. Mă măcina zilnic aceeași ideea, aceeași imagine și aceleași cuvinte care au ruinat tot ce timpul a construit... apoi ... am ajuns la Prislop... ei bine, atunci, acolo ... sufletul meu greu împovărat și încercat a reușit să se înalțe sus de tot... să-și ducă strigările ascunse, rănile suferite, cât mai aproape de o stare de liniște. Ai fost vreodată în acest loc plin de liniște, de smerenie, de recunoaștere și reculegere?! Eu sunt de o altă confesiune religioasă însă sunt convinsă că Dumnezeu este doar UNUL, oriunde ai merge și te-ai ruga, contează să o faci din suflet curat! Așadar am ajuns în acest loc sacru, loc în care am intrat cu un întreg bagaj de griji, neliniști și suferință și am ieșit cu un suflet lin, sănătos și plin de speranță. Am înțeles că deasupra răutăților suferite, oferite de oameni este mâna lui Dumnezeu, care trimite în calea noastră alinare prin cele mai interesante moduri. Pentru sufletul meu alinarea a venit prin vizitarea acestui loc. 
   De atunci sufletul meu, deși este în continuare sub presiunea durerilor suferite, este plin de speranță că într-o zi, totul va fi un vis urât, că ceea ce el a îndurat va fi răsplătit. 
  Tot ce vreau să vă spun este că sufletul nostru este singurul lucru pe care oamenii nu ni-l pot lua. Îl pot ruina prin durerea provocată dar  este datoria noastră să-l îngrijim, să-l hrănim cu fapte bune, cu vorbe bune, cu oameni frumoși, cu amintiri plăcute trăite la superlativ.

Sursă foto: Pinterest




Tu ce faci pentru sufletul Tău? Cum îl faci să rămână puternic într-o lume atât de schimbătoare?

Până data viitoare,

Sănătate multă și gânduri bune! 
























Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

Colțul meu de rai devenit realitate

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut