Când muzica uneşte oameni

   Miercuri ora 17:00, anestezia începe să îmi părăsească corpul şi încep să fiu tot mai mult trează. Mă aflu într-o cameră de spital, la etj 3. O cameră albă de spital cu 3 paturi, fără televizor.
- Ai dormit toată ziua, nu e nimic şi fetele dorm, aud vocea soţului meu.
- La noapte nu vor dormi prea mult, îi răspunde asistenta. Acesta este efectul anesteziei totale.
- Îmi este foarte cald, putem deschide geamul?
- Da, soţul tău va deschide geamul, după care îl vom ruga să plece, imediat vine domnul doctor în vizită.
- Of, ce mă fac aici fără televizor, fără semnal la telefon?
-Ce vrei să faci cu telefonul? Ai perfuzii...
-Nu ştiu, să uit, să nu mă gândesc...
Încet încet încep şi fetele să se trezească. Începe să se-ntunce afară, dar fiind luna iunie, e foarte cald. Lăsăm geamul deschis şi prin aglomeraţia de pe stradă, maşini, claxoane, oameni, auzim nişte acorduri muzicale. 
- Este concert, ne spune una dintre fete, care este din localitate.
- Off, ce mult îmi place formaţia aceasta. Cântă mereu despre viaţă aşa cum este ea.
Se lasă seara, oraşul începe să se liniştească, maşinile şi oamenii se retrag  încet. Sunetul muzicii se aude tot mai tare, parcă tot mai aproape. Parcă ar fi acolo lângă noi. exact sun geamul camerei noastre. Stăm toate trei, nemişcate, cu perfuzii şi tuburi de drenaj, mie îmi curg lacrimile, dar ce bine că este  întuneric şi nu se vede. Sunt la 150 km de ai mei, sunt printre străini, este prima mea intervenţie chirurgicală, mă dor toate, îmi amintesc dintr-o dată de toată drama trăită când... începe melodia aceea, care te-ndeamnă să nu renunţi niciodată, care te-ncurajează să lupţi pentru viaţa ta, care îţi spune cum să îţi joci rolul pe scena vieţii cu demnitate, cu capul ridica mereu asemenea unui clovn care zâmbeşte mereu şi îşi ascunde lacrimile. 
Lacrimile mele curg şiroaie, dar parcă începe să fie un plâns de uşurare, le aud şi pe fete cum suspină, a fost o cumpănă în viaţa noastră. Începem să ne deschidem sufletele şi să ne povestim una alteia poveştile de viaţă. Muzica se aude pe fundal, încet încet se crapă de ziuă, noi încă povestim. 
Atunci, acolo, acel concert, a fost cel care ne-a ajutat pe toate 3, să acceptăm, să trecem şi să ne dorim un nou început în viaţă. Au fost cele mai perfecte cuvinte, care s-au putut rosti în acel moment.
A trecut un an şi jumătate de la acele momente. A fost un concert plin de încărcătură emoţională. A fost o experienţă unică!

 Deşi mi-ar plăcea să am un sistem audio de calitate, Edifier, care să aibă un design aparte, deocamdată mă mulţumesc cu ce am, iar când simt că vreau să îmi amintesc, ascult melodia aceea care mi-a dat cel mai important mesaj. 

Mă gândesc cum s-ar auzi această melodie la un sistem audio Edifier R2730DB, cu 136Watt, care crează un bass puternic şi adânc. Carcasa din lemn cu o eleganţă aparte, menţine sistemul de boxe bine ancorat pentru volumele mai mare, reducând în acelaşi timp rezonanţa acustică. 

Edifier şi-a început povestea în anul 1996 pentru început doar pe piaţa din China, mai apoi din pasiune pentru ceea ce fac s-au extins în America de Nord, America de Sud,  Europa, Orientul Mijlociu şi regiunile din Asia-Pacific. 

Brandul Edifier este definit de cele trei concepte : pasiune pentru sunet, design şi calitate. Consider că aceste trei pasiuni sunt existenţiale în orice domeniu, pentru a fi sigur de reuşită. 

Pe lângă aceste calităţi ceea ce îi mai defineşte pe cei din spatele Brandului Edifier, este ajutorul pentru semeni, fără a aştepta ceva în schimb, oferind burse studenţilor de la diferite discipline din cadrul Institutului de Tehnologie din Beijing.

Fundaţia Edifier Angel Sound, a primit la lansare din partea Edifier o donaţie de 2 milioane de dolari cu ajutorul cărora  peste 60 de copii cu deficienţe de auz, au primit implanturi cohleare. 

Muzica este ca un pansament, doar că pentru rănile sufletului!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017!