Jurnal de tratament...

    Cu trecerea timpului  devine parcă tot mai simplu şi natural să vorbesc despre cele prin care am trecut.
Din dorinţa de ajuta, de a da un sfat, am ales să vorbesc despre acest tratament, nu am să dau numele medicamentului să nu pară o reclamă. 

  După al 4 lea consult medical şi o sarcină pierdută, diagnosticul era mai rău. Fibrom uterin de 12cm! Medicul mi-a recomandat un tratament medicamentos, care conţine Ulipristal acetat. Acest medicament modifică activitatea hormonului denumit progesteron.  Se recomandă  un tratament de 3 luni cu o pauză de 1 lună. În cazul meu tratamentul a durat 6 luni. Medicamentul respectiv nu este disponibil în toate farmaciile şi are un preţ nu tocmai neglijabil (pe atunci era undeva la 500 ron/ lună). Din păcate sistemul de sănătate nu decontează nimic din acest preţ. Medicamentul recent intrat în sistem, nu se cunoştea mai nimic despre el.   Făcusem o otită de toată frumuseţea iar farmacistele ridicau din umeri când întrebam dacă se poate lua antibiotic în timp ce iau şi acest medicament! 
 Reacţiile adverse sunt multe! Mă rugam să reacţionez bine. Căutam disperată persoane cu care să pot discuta despre acest tratament, să ştiu ce mă aşteaptă. În zadar! Ne ascundem, nu vorbim despre problemele noatre, din ruşine, sau nu ştiu din ce motiv. Deşi ar fi atât de simplu să ne ajutăm. Am găsit sprijin pe un forum din Ungaria. Zeci de femei îşi împărtăşeau experinţa. În sfârşit! Nu eram singură în lupta mea! Întradevăr mă şi speria ceea ce citeam, dar prindeam şi curaj când vedeam cum mă simt eu.
   Singurul aliment contraindicat era grepfuitul.  Am început tratamentul. A început calvarul! 3 luni nu am avut ciclu menstrual, 3 luni m-au durut oasele, îmi era frig (deşi în prospect scria de bufeuri), îmi terorizam colegii cu căldura (era decembrie!). Au trecut 3 luni grele, la următorul control eram purtătoarea unui fibrom de 8cm!! A urmat o lună pauză, în care organismul meu a reacţionat perfect. Ciclul menstrual s-a reinstalat normal, cu mai puţine dureri şi sângerări. Au urmat din nou 3 luni de tratament, din nou lipsa ciclului menstrual, dureri de oase şi frig. De data aceasta însă am schimbat tot. Medicul nu mi-a dat mari speranţe spunând că sunt rare cazurile în care fibromul reacţionează atât de puternic şi la al doilea tratament. Să nu mă speriu. Eu însă am crezut, am crezut în rugăciuni, în sport, în meditaţie, în stilul de viaţă sănătos, iar după 3 luni m-am prezentat la medic cu un fibrom de 4cm!! Era momentul perfect să ne despărţim!
    A fost greu, viaţa mea a fost un haos timp de 6 luni. Eram vulnerabilă, plângeam din orice, mă simţeam rău psihic, eram alt om! Nu ştiu cum de m-au suportat cei din jur.
Ar fi atât de simplu dacă am reuşi să vorbim unii cu alţii, să ne ajutăm, să ne sprijim în astfel de momente. Un cuvânt bun în momentele acelea, face minuni! O vorbă, nu încurajări ieftine de doi bani, "va fi bine!" o luam razna când auzeam! 
 Nu am să uit niciodată ajutorul pe care l-am primit de la nişte oameni care efectiv atunci au intrat în viaţa mea şi au ales să mă ajute, fără să aştepte ceva în schimb... poate nici nu voi reuşi să îi ajut şi eu la rândul meu pe ei atât de mult. Însă le sunt veşnic recunoscătoare!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

Colțul meu de rai devenit realitate

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut