Jurnal de Matei Botezul partea a II a

                                   Botezul meu.. Partea a II a - Distracţia-

     După un somnic cam scurt, am ajuns la un palat, avea geamuri multe şi era aşa înalt, woaww oare aici voi locui de acum înainte? Oare sunt un prinţişor , dar au uitat să îmi spună?
        Ce de lume, sunt foarte mulţi nu am văzut încă atâţia oameni la un loc. Şi ei locuiesc oare aici? Nu îi cunosc pe toţi, dar am auzit că trebuie să le zâmbesc azi tuturor, bine gropiţa mea secretă am arătat-o doar cunoscuţilor :D ,şă ştie că i-am recunoscut.
      Intrăm cu mami şi tati şi ce să vezi? aici sunt doar mese, nu au pătuţ, dulap, canapea, nu prea cred că putem locui aici.Oamenii mari stau toţi la mese, de ce bunătăţuri au pe farfurii, mă plimbă mami în braţe aşă că pot analiza situaţia cu fiecare amănunt. Oooo abia aştept să gust şi eu mâncărica asta, arătă foarte bine, am văzut într-un colţişor nişte prăjiturele, mami te rog să mănânci că mi-e cam poftă pe ele.
         Aha.. văd un nene, el face ceva pe acolo de se aude muzica, Despacito nu ai oare? te rog, fii atent la ce îmi place, D-E-S-P-A-C-I-T-O, urlu un pic poate mă aude, nicio şansă, alt nene mă tot pozează, nu m-ar anunţa că îmi face poză să stau şi eu mai relaxat, parcă văd că nu o să fiu mulţumit, dar ce să fac, bine că tati zâmbeşte cu toată lumea, oare îi cunoaşte pe toţi? Ei îmi spun pe nume, de unde ştiu ei oare cum mă cheamă? Bunicile mele tot vin pe la mine, mă plimbă şi ele. Opaaaa ce ne mai învârtim, spunea cineva de un dans, dansaţi voi, eu dorm un pic.
       Deschid din nou ochii, parcă e tot mai multă lume. Vin toţi pe la mine îmi zâmbesc, îmi vorbesc, unii chiar ciudat, cred că au impresia că eu nu îi înţeleg.... ooohoooo vă înţeleg eu staţi liniştiţi vă răspund şi eu, dar am impresia că nu mă prea înţelegeţi. Văd că se simt bine, dansează, mănâncă şi eu mă simt bine, că sunt din nou în braţe la mami, offf nuuu, iar poze, bine bine, stau relaxat,  oare când ajung acasă în pătuţul meu? Mi-e dor de Mickey al meu, vreau să îi povestesc prin câte întâmplări am trecut azi. 

          De ce s-a făcut întuneric??? Alooo, oameni buni, ce? ce? oooo ce frumos, mammiiii uite un tort. Bănuiesc că este tot , tot , tot al meu, pot băga mănuţa?? Pot? Pot? Te rogg, lasă-mă! Offf mami asta, nu mă lasă!! Ce de animăluţe, oare le pot păstra? Missy şi Sophie se vor bucura dacă le duc şi lor nişte jucărioare.
Iar poze. Abia aştept să le văd, am schimbat câteva haine sunt curios cum arăt mai bine, la costum sau mai lejer. Cred că sunt fotogenic dacă nenea mă pozează aşa mult.Stai aşa să zâmbesc un pic.
     Dar staţi aşa, unde plecaţi? Eu mai vreau să stau, mi-am revenit nu mi-e somn, de ce plecaţi? Nu dorm, uitaţi-vă la mine, nu dorm!!! Off... au plecat, plecăm şi noi. Mickeyyyyy, ce mă bucur să te revăd, dar unde sunt fetele? Mami, tati, mi-e dor de ele, vreau să le povestesc tot. A fost atât de hazliu, dar parcă nu mi-a plăcut fără ele, mi-ar fi plăcut să fie alături de mine. Mickey stai aici că mami ne citeşte ce mi-a scris lumea în caieţel, ce frumos. Cred că oamenii mari chiar iubesc bebeluşii, m-au alintat atât de frumos.
      Vă mulţumesc oameni mari că aţi fost cu mine în aventura mea, mă pun să dorm îi las pe mami şi tati să se relaxeze un pic, cred că au obosit şi ei.