Finalistă, draga mamii!!

-
- Am terminat, sunt finalistă- mamii!! Aşa mi-am început dimineaţa.
- Ţi-am spus eu, că eşti în stare, spunea mami pe un ton blând.
Aşa este, ea a crezut mereu în mine. Pe la 17 ani, am început să scriu poezii, păstrate ascuns de lume într-un caiet vechi cu copertă cartonată cu pagini uşor îngălbenite. Am scris şi în limba maghiară, poezii chiar drăguţe, dacă mă gândesc că nu m-a învăţat nimeni să scriu în limba maghiară, am mai gafat eu, ce e drept unele cuvinte, mai ales că "rânduri " şi "bere" se cam scriu la fel, nişte diacritice fac însă marea diferenţă dintre ele.
Apoi anii au trecut, iar flacăra scrierii din mine s-a pierdut pe drum. 
 A apărut în viaţa mea Dl Fibrom Uterin. La îndrumarea unei prietene am început să citesc despre Noua Medicină Germană şi ce să vezi? Fibromul Uterin = Problemele care afectează aceste organe sunt specifice femeilor care nu-şi folosesc creativitatea la adevăratul potenţial.
Aşadar şi prin urmare, am început să scriu. Iniţial într-o agendă, după care am început bloggul. Voiam să ofer cât mai multe detalii despre experienţa mea, deoarece eu m-am lovit de multe uşi închise când voiam să vorbesc cu cineva despre aceste temeri.
             M-am înscris la Super Blog,  pentru mine, pentru  a şti dacă chiar este ok ceea ce fac şi cum fac. Scriu din iulie pe blog, a fost primul meu concurs şi m-am clasat pe locul 37!! Am avut note peste 80, 97. Nu am ce comenta, deşi în unele locuri m-am simţit un pic depunctată doar pentru faptul că nu mă cunoştea juriul. 
Recunosc, cel mai frică mi-a fost de ultima probă, am luat 86 de puncte şi mi-a umplut sufletul de fericire!! 
Sunt finalistă! Nu m-am dat bătută la unele note de 80. Am continuat crezând în mine!
Înseamnă că fac bine ceea ce fac, înseamnă am stofă pentru a scrie şi să vă spun un mic secret sunt super mândră pentru că sunt unguroaică, 100% :) , iar acest lucru când eram mică îl percepeam drept handicap. Acum însă sunt foarte mândră!! 
Deci finalista mamii, nu se dă bătută, abia aştept sesiunea din toamnă :D Promit că mă voi strădui muuullt mai muuuullltt!!
YYYYYuuuppppiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii ending!!!!!!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

-
Imagine
O masă, un scaun, un castron cu fructe și o chitară: ce-i mai trebuie unui om pentru a fi fericit? spunea cu mulți ani în urmă, Albert Einstein.  Scaunul, mobilierul cel mai des folosit  într-o casă.  Care este criteriul după care -l alegem? Nu m-am gândit până nu a venit momentul să facem noi alegerea. Hai să vă spun cum am ales eu cele mai mișto scaune pentru casa noastră după o „fugă” de căutări pe biano.ro   Căutam scaune elegante dar nu foarte pompoase, ceva serios dar și comod în același timp.  Căutam ceva pentru camera living, dar care să intre ușor și în decorul bucătăriei fiind vorba de un open-space.  Scaunele sunt elemente importante ale casei, ne petrecem destul de mult timp stând pe scaun. Spre fericirea noastră azi deja avem libertatea de alege dintr-o gamă mult, mult mai variată de scaune decât era prin anii 90 când eram noi copii iar scaunele existente erau acelea super rigide pe care abia puteai sta mai ales când erai invitat la câte o petrecere și nu aveai cu cine da
Citiți mai multe

Colțul meu de rai devenit realitate

-
Imagine
  Colțul meu de rai a devenit realitate, Doamne, de când mă pregăteam pentru acest loc, unic, minunat și plin, plin de poveste!   Sună ciudat așa-i? Dar nu, nu este! Este chiar real, este un vis devenit realitate după mulți mulți ani. Dacă până acum colțul pentru visare se rezuma la canapeaua din living și o pătură super pufoasă, ei bine, din aprilie a.c , raiul a devenit real în colțul amenajat pentru bebe K.    Așadar bebe K a ajuns cu bine în sânul familiei noastre, iar noi l-am așteptat cum am putut mai bine și mai pregătiți.  În colțul acesta mic visam de ani de zile că va fi colțul meu de Rai, un colț în care îmi voi strânge-n brațe puiul, un colț doar al nostru, un colț al iubirii necondiționate, al alintării, al poveștilor fără sfârșit, al amintirilor din copilărie, al îmbățișărilor sincere, al mirosului acela de bebeluș.     Mă uitam cu atâta dor la colțul gol, care nu mai voia să prindă contur. Avem tot felul de idei și așteptam să le pun în practică. Hai să vă povestesc cum
Citiți mai multe

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut

-
Imagine
 Bine V-am găsit,  A trecut ceva vreme de când subsemnata n-a mai scris ... cel puțin nu pentru SuperBlog ... Nu că n-aș fi avut despre ce, dar parcă pe drum m-am mai pierdut. Apoi drumul m-a regăsit ... nu de alta dar suferința e mare și după cum tot spun, scrisul vindecă. A fost odată ca niciodată o fetiță adorată de tatăl ei. Un tată grijuliu, protector uneori mult prea protector  care m-a învățat mereu ce e mai bun. Nu ieșeam din casă până nu spuneam poeziile frumos cu intonație, punct și virgulă. Eram mândria Lui cea mai mare! Am prins drag de poezii, descrieri, versuri și povestiri. Am crescut și am început să scriu. M-am înscris la prima mea competiție de Super Blog și cum el nu avea acces la internet, îi printam de pe blog toate probele, le citea cu drag și spunea mereu, e fata mea! Era cel mai mare fan al meu! Scriam pentru diverse concursuri și orice câștigam încercam să-l fac cadou pentru EL.  Tricoul acesta l-am câștigat pentru el, nu l - a prea purtat pentru că nu i-am nim
Citiți mai multe