Norişorii-pufişorii

     

                                                           

         Am ales o plimbare prin parc cu prichindelul meu, era o după-amiză de sâmbătă și i-am promis că mergem la o înghețată.  Ne-am oprit prima dată într-un parc şi ne-am aşezat pe iarba verde.

         - Uite mami, ce nori frumoşi, vezi cum dansează? I-a învăţat doamna Noricica Pufoșica un dans nou, ce mult îmi place, uite mami, alt nor cum stă bosumflat, cred că l-a certat doamna pentru că a făcut ceva ispravă, așa stau și eu așa-i când mă cerți pentru că fac o boacănă.

        - Kevin, dragul mamii, de unde îţi vin ţie ideile astea? Norii nu  ştiu să danseze și nici nu stau bosumflați!

         - Cum să nu danseze, dar mamii tu ştii cum se devin norii nori adevărați?

Ruşine sau nu, nu am ştiut ce să îi răspund, el însă fiind mult prea isteţ mi-a ghicit gândurile.

         - Cum ?!tu nu ştii cum se fabrică norii? 

         - Hai, întinde-te aici pe iarba verde lângă mine, mami, am să îţi povestesc eu !

M-am aşezat lângă el şi am ascultat atentă.

       - Uite acolo sus în cer, dincolo de cele mai magice regate şi palate, dincolo de toate împărăţiile şi toate oceanele şi mările cerului, într-un loc bine ascuns se află o fabrică imensă, adică mare, mare - eşti atentă așa-i? - cu uşi înalte şi ferestre colorate. O fabrică în care nu intră nimeni, doar doamna Noricica Pufoșica și trupa ei de nori, nici eu nu am voie acolo și nici un copil, ba chiar nici tu mami care ești mare.

       În fiecare noapte, mulţi, mulţi  norişori se pun la intrare, frumos aliniaţi şi aşteaptă cu nerăbdare să treacă pragul magic, unde viaţa li se schimbă pentru următoarea zi. Ei în realitate sunt nişte liniuţe, dar la ieşirea din fabrică sunt cei mai pufoşi norişori.

     Doamna Noricica Pufoșica este cea mai cochetă , cea mai pufoasă şi bătrână dintre toți norii, ea îi ajută pe cei mai tineri norişori să înveţe toate tainele pufoşeniei. Praful magic pe care-l foloseşte îi transformă în nişte pufoşenii aşa de dulci încât seamănă cu crema de brânză pufoasă, îţi vine să te urci până la ei şi să muşti din ei, mai ales dacă eşti fan brânză ca mine. Doamna Noricica îi învaţă cum să se comporte, cum să danseze, cum să se alinieze pe cer, ca noi să le putem da fel şi fel de nume. Însă nu toţi norii ies fericiţi, nu, nu  uneori unii sunt atât de triști că plouă toată ziua în urma lor, alţii sunt atât de fericiţi că nici nu îi vezi toată ziua, stau şi se uită în oglindă și se ceartă între ele

       - Doamne, cât de pufoasă sunt! ba nu - Eu sunt mai pufoasă, eu sunt şi mai pufoasă şi aşa le trece toată ziua, în oglindă pufulindu-se.

       - Vai ce mi-ar plăcea să ajung la ei, să îi smotocesc bine şi să gust un pic din ei, oare au gust de brânzică, ce zici mami?

       - Uite mai bine îţi dau eu o cremă de brânză pufoasă de la DELACO şi ne uităm împreună la nori, hai să vedem azi cu ce  dans i-a pregătit doamna Noricica Pufoșica.

       Am rămas surprinsă de povestea lui, de atunci de câte ori merg pe stradă și văd norii cum se mișcă mă gândesc la doamna Noricica Pufoșica care dirijează norii cu o baghetă magică , iar noi stăm și îi privim fără să știm ce povești ascund ei de fapt, zâmbesc mereu, dar povestea lor o știu doar eu și Kevin, ei bine, acum ați aflat-o și voi ! Să le zâmbiți și voi norilor, sunt sigură că vor dansa cu mai multă plăcere.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017 ! Proba nr. 2.