Hi , my name is SUSAN!

         Hi, my name is Susan! - aşa începea fiecare oră de limba engleză din clasele I-VIII. Pentru mine era o teroare, nicidecum nu mă puteam apropia de această Susan, nu semăna deloc cu mine, dar era plăcerea profesoarei de engleză să nu ne spună pe nume. Am învăţat câte ceva la orele ei, dar mai mult să scriem după dictare şi să citim, vorbitul mai puțin. Apoi au venit anii de liceu la profil de bio-chimie nu s-a pus mare accent pe orele de engleză, la facultate  dreptul avea primul cuvânt nicidecum engleza. Aşa că m-am trezit în viaţa reală cu o engleză - nu tocmai perfectă, ceea ce a fost un mare minus când venea vorba de angajare la o firmă mai de Doamne Ajută. Depuneam totuşi CV-ul chiar dacă la cerinţe era şi limba engleză. Aşa m-am trezit într-o zi chemată la un interviu pentru angajare la o firmă multinaţională. M-am prezentat frumos, eu cu engleza mea de zi cu zi şi m-am trezit intervievată de un coreean cu engleza lui de zi cu zi. Vă puteţi imagina ce a ieşit?! La întrebarea unde locuiesc  eu îi spuneam: "The first street on the right", el repeta: "light?" asta a durat vreo 5 minute, "no, no light", "my house is the first on the right". Un haos, am ajuns să îi desenez, ceea ce vroiam să îi explic, dar m-am liniştit când mi-au spus şi alţii că nici pe ei nu i-a înţeles! Nu eram chiar aşa pe lângă english! Am şi primit postul respectiv, acolo am mai învăţat, aşa un pic de engleză, şi coreeanul la fel. Că în rest, coreeanul nostru, Doooaaamne bine mai știa vorbi engleză, așa mai neortodox.
     În momentul de faţă, locul de muncă pe care-l am nu îmi cere exersarea limbii engleze chiar deloc, dar mi-ar plăcea să mai învăţ, dar ştiţi şi voi scuzele acelea puerile, lipsă de timp, de resurse financiare, vârsta, motivația, răspunsul însă e mult mai simplu, lipsă de ambiţie (pentru acest aspect, că în altă parte am dovedit că am).
        Soluţia celor de la Engleza pentru toti, mi se pare una genială. Am tot văzut anunţuri cu privire la cursuri de engleză, dar la vârsta aceasta, cu locul de muncă, fără antrenament de conducere a unei mașini, cu o gospodărie în grijă, locuind la 12 km de oraş pentru mine ar fi greu să ajung la timp la cursuri, aşa comond aş învăţa engleza de acasă, al doilea aspect important pentru mine ar fi individualizarea cursurilor, îmi place să mi se acorde atenţie exclusivă. Consider că dau randament mult mai bun dacă mă întrec cu mine însămi şi profesorul îmi acordă atenţie doar mie, asta am învăţat-o la antrenamentele de la sală !!! Nu m-aș putea ridica în mijlocul unei săli și să încep să vorbesc, m-aș simți jenant. Așa că, ideea de online, de acasă este tocmai bună pentru cei ca mine. Frumos, acasă îți iei notițele și înveți, consider că, (a se citi virgula) cu cât știi mai multe limbi cu atât ești mai câștigat în lumea asta schimbătoare.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017 !
Proba cu nr. 4

Comentarii

  1. Din nefericire, experiența m-a învățat că „we can run, but we cannot hide”.. vine ziua când oricine are nevoie de engleză :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, acum încă mă pot ascunde :)) ofițerul de stare civilă de la comună, încă nu are nevoie, dar dacă mă gândesc să schimb ceva, cu siguranță o voi lua pe Susan la puricat :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

Colțul meu de rai devenit realitate

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut