Alb şi negru, adică cel mai frumos DA !

             În vara toridă a anului 2012 am luat cu brio un interviu la o companie renumită pentru evenimentele de lux pe care le organizează.

           Ajunsă acasă, am dat buzna în casă și am strigat :  ”Mamă, tată!  Mă mut la capitală”. Nu le-a fost prea mare mirarea, deoarece mereu au ştiut că visez să ajung undeva foarte departe, departe de satul meu, satul unde am crescut, unde cafeaua se face la ibric, iar apa se aduce de la fântâna din curte. Sat frumos cu oameni dragi, dar deloc pe placul ambiţiilor mele.

    În urma interviului luat cu brio, unde deși mi-am făcut intrarea puțin cam stângace (m-am sprijinit de ușa biroului în care aveau loc interviurile, când candidatul dinaintea mea a dat să iasă, ușa s-a deschis brusc, iar eu am căzut înăuntru), vă puteți imagina, cât de stânjenitor a fost. Dar se pare că a fost  cu noroc!

     Prima zi, a fost cea mai grea, îmi era dor de tata, dar ghici ce, în faţa biroului meu era amplasat dozatorul cu apă de La Fântâna, de câte ori ridicam ochii din notiţe, zâmbeam, auzeam parcă vocea caldă a tatălui meu, care mereu stătea lângă fântâna din curte. Prindeam puteri pentru că știam cât de mândru este de fiica lui.

       Cu timpul am devenit unul dintre angajații companiei care acaparează cei mai mari parteneri în domeniul evenimentelor de lux din întreaga țară. Îi uimeam pe toţi cu modul simplu şi eleganţa cu care abordam lucrurile.

       De fiecare dată ziua de luni era ziua dedicată prezentărilor mele, dar azi aveam cea mai specială misiune, trebuia să îi conving pe cei mai mari deținători ai unui lanț de săli de nunți să își facă fiecare contract cu noi, fiecare eveniment să fie organizat de compania noastră. Toată compania avea ochii ațintiți asupra mea. M-am pregătit timp de 2 luni pentru această prezentare, partenerii mei de nădejde erau mereu apa și cafeaua. Apa, inodoră, incoloră, dar totuși de o eleganță aparte, liniștită, fără prea multă putere, asemenea unei domnișoare care așteaptă ziua cea mare a nunții, aștepta întâlnirea cu cafeaua, puternică, neagră, plină de aromă și personalitate, uneori prea tare, alteori mai molatecă.

       Aveam niște emoții uriașe deși pregătisem foarte minuțios fiecare detaliu. M-am documentat despre fiecare sală în parte,  știam capacitatea fiecăreia, dotările, plusurile și minusurile. Sala de conferință am îmbrăcat-o într-o adevărată sală de nunți, aranjamente uriașe de flori, tacâmuri selecte, scaune cu tapițerie clasică, am cerut să se comande și un tort frumos, elegant, măcar să avem cu ce sărbători reușita, asta în caz că nu gafam cu ceva. Dimineața abia așteptam să ajung să beau cafeaua la birou, eu nu știu cum se face, dar cea mai bună cafea este cafeaua de la birou, parcă are alt gust, când o beau alături de colegii mei. Pauzele de cafea sunt cele mai bune momente pentru a dezbate prezentările care au loc în ziua curentă.   Fiind o companie mare și de renume, managerul de achiziții alege mereu ce este mai bun pentru angajații săi. Așa a optat pentru ”La Fântâna”, acesta fiind unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii de aprovizionare cu apă și cafea. Bucătăria este locul sacru unde se nasc cele mai bune idei. Este locul în care bei cafeaua la birou și apa la birou și te miri de unde ai atâtea idei, de nu te mai oprești. În dimineața aceasta importantă, datorită cafelei simțeam cum ideile îmi invadează gândirea și nu știam cum să ajung în birou cât mai repede să le aștern pe o coală de hârtie. Sunt sigură că această renumită cafea Kafune, este o licoare zeiască, te poartă pe niște meleaguri ale existenței și îți aduce gramul acela de nebunie încât te crezi invincibilă în orice ai întreprinde.

          Pentru mine erau cuplul ideal, precum sarea și piperul, nu puteam să îmi imaginez niciodată să le despart.

       A sosit ora prezentării mele. Intru cu pași timizi în sală, dar nu las să se vadă nici o clipă emoțiile, reprezentanții firmei cu care doream să închei contractul cu orice preț, erau niște bărbați cu priviri ursuze, care analizau cu amănunt, fiecare aranjament, fiecare tacâm, fiecare invitație. Am început să le prezint ceea ce îmi doream eu să realizez, ce fel de nunți, ce fel de tematici îmi doream să abordez, pe ici, pe acolo, zăream câte un zâmbet de apreciere, de încurajare, dar nu foarte multe.  

      M-am panicat. Oare nu fac bine? Oare nu le place?

      I-am întrebat dacă doresc să se întâlnească și în același timp să savureze cel mai apreciat cuplu al zilelor noastre, s-au uitat mirați la mine, dar și mai mare le-a fost mirarea, când pe mese și-au făcut apariția apa de 0,5 litri purtând o dantelă albă asemenea unei mirese impecabile, braț la braț cu ceașca de cafea purtând un papion din mătase neagră, de o eleganță debordantă. Reprezentanții zâmbeau, analizau cu lux de amănunte fiecare detaliu, nu le venea să creadă că niște produse pe care le consumau zilnic, puteau fi altceva decât niște simple lichide! Era clar,  i-am cucerit! Am reușit și de data aceasta! Am avut niște aliați de nădejde. Iar ideea de cuplu a dat roade. M-am bucurat că mi-am ascultat ideile care mi-au venit stând la o ceașcă de cafea Kafune. 

        Acum înțeleg de ce managerul de achiziții nu acceptă să colaboreze cu alți furnizori, pentru că reușitele noastre se datorează celor de la La Fântâna.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017 !