Fericirea

Ce înseamnă pentru noi defapt fericirea?
De ce o cautăm mereu la alții?

De ce când suntem întrebați dacă suntem fericiți ezităm să răspundem?
De ce nu încercăm singuri, să ne creeăm propria fericire?
În ultima vreme am văzut tot mai multe postări în care cunoștințe scriau despre lipsa fericirii.  Am început și eu să mă gândesc oare pentru mine ce înseamnă? 

Și am realizat cu tristețe că și eu îmi ”agăț” fericirea de alte persoane. Oare chiar nu putem să fim fericiți singuri (aici nu mă refer fără parteneri de viață), ci efectiv la fericirea noastră individuală. Să fim fericiți că suntem sănătoși, că vedem în fiecare dimineață lumina zilei, că avem unde merge la serviciu (chiar dacă de cele mai multe ori ne-am da demisia pe loc), să găsim motive să zâmbim mai des. Să privim păsările în zbor, să ne bucurăm de o ciocolată caldă, de o carte bună, de un zâmbet, de o reușită personală. Să încercăm să nu agățăm fericirea noastră în gâtul celui de lângă noi, probabil pe el îl face fericit altceva și ... atunci ne întristăm considerând că noi nu însemnăm nimic pentru acesta.

 Când defapt.. este și normal. Mi-a luat ceva vreme și mie să înțeleg pe cel de lângă mine de ce nu-l fascinează reușitele mele din ultima perioadă, timp în care eram tristă cu gândul de a renunța, până ce am început să înțeleg că el oricât ar ține la mine, nu va fi fericit pentru ceva ce pe mine mă face fericită. Este normal !
Fericirea este un lucru individual ! Este o stare sufletească intensă. Eu voi încerca să îmi găsesc fericirea în orice lucru mărunt care îmi vine în cale, pentru că doar așa voi găsi și pacea interioară, atât de vitală.

Avem atâtea motive să fim fericiți , iar noi ne facem că nu le vedem. Să fim fericiți că trăim, că suntem sănătoși, că avem părinți, soți, copii, loc de munca, o casă, o pasiune, o pisică, un câine .....și lista ar putea continua !

Fericirea noastră depinde doar de noi și nu ar trebui să permitem nimănui să ne-o ia !!!

Așa  căăăă .... fericire maximă !!!

Pe tine ce te-a făcut azi fericit?