joi, 20 octombrie 2016

Despre ...1 poză, dar nu acelaşi om 


        Am ales să vă prezint prima poza (ţinută atent ascunsă până acum) din dorinţa de a vă arată ce-nseamnă să te schimbe o "problemă" (prefer să îi spun aşa, sună mai bine, decât, boală).
Prima poza a fost realizată în luna septembrie anul 2015, înainte de a începe marea schimbare, iar cea de a doua exact la 1 an, diferenţă. În prima poză, eram pierdută, total cuprinsă de panică, de întrebări, de neajunsuri, (frustrări cum le spunea soţul meu). Nu înţelegeam de ce eu, nu ştiam cum voi face faţă, cum voi reuşi să scap de operaţie, de fibrom, de tot. Diferenţa este vizibilă, dar mai mult de atât, se simte. Simt prin tot ceea ce fac, ce eman,ce primesc înapoi.
     Poza a doua, a fost realizată în luna septembrie anul 2016, un alt om ! M-am liniştit, m-am maturizat, m-am ambiţionat, am găsit drumul spre mine. Schimbarea a pornit din "adâncuri".
 Am început să nu pun la suflet tot ceea ce nu ţine de  mine, să nu mă aglomerez cu mizeriile altora, să mă pun pe primul loc, să dau din mine tot ce e mai bun, dar nu pentru alţii ci prima data în viaţa mea, pentru propriile interese. 
Am început să văd ce contează cu adevărat.
Am început să nu îmi deschid sufletul în faţa celor cărora prea puţin le pasă de mine, să fiu atentă cu cei cărora chiar le pasă de mine.  După cum îmi spun alţii, radiez. 
Am început să primesc "feedbackuri" pozitive :) ceea ce mă face să cred că am început să fac ceva foarte bine. Mă ambiţionează şi mai tare, să nu cedez, să merg mai departe, deşi nu este uşor.Nu este uşor să te abţii de la ciocolată, să refuzi ceva dulce, să găteşti mereu diferit:)), să faci flotări (nici în rest nu sunt o atletă desăvârşită dar astea nu îmi ies niciodată....). 
 Se spune că până la vârsta de 30 de ani, trebuie să ai deja formată propria personalitate. În toţi aceşti ani, mi-am format diverse obiceiuri, legate de mâncare, de gândirea despre viaţă, despre sport, despre multe multe lucruri.
    Toate aceste obiceiuri, acum încep să se spulbere. Dar odată cu spulberarea lor, îmi recapăt încrederea în mine. O încredere care până acum nu ştiam că există. Acum simt că trăiesc, că sunt importantă, că fac ceva ce poate ajuta, ce poate motiva şi alţi oameni.
         Încerc să evit oamenii negativi, de la care nu am ce să învăţ, oamenii care sunt invidioşi pe reuşitele mele, însă când le spun care este preţul, vin cu tot felul de scuze puerile. Simt că am ajuns acasă!!!
Urmează încă, câteva schimbări care aş dori să le realizez. Dacă până acum nu mă simţeam capabilă pentru aceste schimbări, acum mă simt plină de entuziasm şi le aştept cu braţele deschise ! 
Concluziile rămân la aprecierea voastră !

Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă Moş Crăciun, Sursă foto: Pinterest      Sper să primeşti scrisorica mea până în seara de Crăciun. Ce îţi cer eu nu este ceva ma...