joi, 22 septembrie 2016

Despre

            Cum devii dintr-un sedentar convins, un om căruia îi place “sala” J


        Oooo nu , nu, mişcare, eu ?!Nici cu bicicleta nu ma stiu da:))! 
Anii de şcoală au fost un chin, profa de „edă” super severă, hate, hate , hate, educaţia fizică , am ajuns la liceu, domnul profesor, pâinea lui Dumnezeu... hmmm, credeam că am scăpat, dar nu , la facultate, trebuia să ne alegem un sport..hmmm aerobic, sună bine, hai să mergem, până la Universitate pe jos !! acolo o oră , şi până în centru iar pe jos! Chin J daaar, au trecut şi anii facultăţii şi mişcarea a devenit un tabu.
     Niciodată nu am fost o slăbuţă, puneam vina pe gene,  am ţinut diete după diete, pentru a ajunge la kg mult visate, unele cu rezultat, altele fără.
      La unul dintre controale, domnul dr mi-a recomandat ca o pregătire pentru operaţie să slăbesc câteva kg. Ehh ce doamne, aveam 69 kg. Eu să slăbesc?? Nu, într-adevăr nu eram într-o formă tocmai normală vârstei mele, 1km de mers pe jos şi toată ziua eram „ruptă”. La insistenţele soţului , şi la recomdarea medicului, da da am scris intenţionat aşa pentru că Soţul de mult îmi tot zicea că nu e ok starea mea, am acceptat „provocarea” numită – Antrenor Personal.. auuuolleuuuuu !!
    Pregătiri intense, adidaşi speciali, haine, prima mea întâlnire cu sala... şoc total ! Febră musculară, dureri, de 3 ori pe săptămână o oră de „ chin”.   Un chin care ulterior devenea o plăcere, o eliberare a tensiunii zilnice, o oră în care nu aveam timp să mă gândesc la „boala mea”
       Datorită tratamentului pe care-l urmam pentru problemele de sănătate mă simţeam mereu obosită, fără chef, cu dureri articulare dar .. am rezistat, reuşit, învins.
     3 luni – 9kg, o condiţie fizică despre care nu credeam că există. În ziua operaţiei, singură am reuşit să mă ridic, neavând voie să mă forţez de la burtă Am reuşit !!
       Am slăbit, am câştigat încredere în mine, am reuşit să merg pe jos 6 km, am prins drag de „sală” atât de mult încât la primul control după operaţie am întrebat când pot merge J ... nu zic că a fost uşor, nu, chiar deloc, eu care mâncam pâine şi la supa de pui, ba mai mult la pireul de cartofi, am renunţat. Cafea fără zahăr?! Daaaaaaaa !!
        Dar dincolo de aceste aspecte a fost ajutorul d-lui Antrenor !Fără ajutorul lui nu aş fi reuşit ! Am început să-nvăţ ce înseamnă stăpânirea de sine, să-nvăţ că atunci când spui nu mai poţi , mai poţi mult şi bine, că depinde de cum gândeşti pentru a reuşi , rezista. Învinge.
      Oricine, orice ar zice, fără un antrenament adecvat nu vei reuşi să slăbeşti, dar dincolo de slăbit, sentimentul acela când realizezi ce ai putut face, tu, sedentarul convins e  ceva ce nu se poate explica, doar simţi !!!

Sănătate maximă ...şi ne vedem la sală J !

Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă Moş Crăciun, Sursă foto: Pinterest      Sper să primeşti scrisorica mea până în seara de Crăciun. Ce îţi cer eu nu este ceva ma...