Postări

Crăciunul în Lumină

Imagine
 Dragă Tată,  Cum a trecut la Tine Crăciunul? Cum a fost primul an în care după 45 de ani n-ai avut-o pe mama alături?  Cum ai împodobit prima dată bradul după 38 ani fără mine?  La noi a trecut greu ... am împodobit cu dorul tău, cu gândul la Tine ... mama a împodobit prima dată bradul singură, dar cu toate podoabele atât de dragi pe care le-ați luat împreună în toți anii petrecuți împreună și pe care le păstrați cu sfințenie. Ți-am dus și Ție un brăduț, am făcut cu Kev un mic decor special pentru Tine, eu le-am tăiat iar el le-a lipit, exact cum făceam cu mami în copilărie. Copilărie ... ții minte clopoțelul care suna mereu, semn că a trecut moșul pe acolo? L-am adus acasă la mine în brad ...copilărie, când mâncam pe furiș bomboanele și puneam hârtia înapoi iar tu deschideai gemul și ușa iar curentul învârtea hârtiile goale ... copilărie ... Sper din suflet că ai avut o masă frumoasă unde ai stat cu tatăl și fratele tău iar mama voastră vi-a pregătit după mulțiiii ani mâncare tuturor

De la brunet la blond, de la blond la roșcat

Imagine
       De la varianta brunet la blond și de la blond la roșcat, iar mai apoi de la roșcat la brunet. Cam așa m-am plimbat eu în cei 24 de ani de când îmi vopsesc părul.        Nu îmi schimb culoare când se schimbă ceva în viața mea, ci așa, pur și simplu. Mă gândesc că îmi lipsește ceva și gata, schimbarea e ... una radicală de obicei.        La 15 ani, ai mei m-au lăsat să am primele mele șuvițe blonde, apoi din cele 2 șuvițe au apărut încă 2 și 2 și hop, s-au ” trezit” ai mei cu mine blondă. Eiii dar cum erau la modă prin anii 90 culorile stridente, am apelat și eu la nuanțator de păr să schimb ceva, așa m-am plimbat între blond alb, roșcat, violet, fucsia, apoi un roșcat mai închis până am ajuns la maro alună. Îmi plăceau schimbările dar părul meu nu era foarte încântat de ideile mele geniale, apoi m-am potolit un pic, până am descoperit că există spumă colorantă  și am început din nou să mă plimb printre culori. Apoi după ce m-am maturizat (pe la 35 de ani) și am născut, am apelat

Păzea, vine bebe Kev

Imagine
     Nici nu se putea să îi fi dat nume mai bun, iubitului, unicului și celui mai ștrengar băiat din viața noastră. Până să apară el pe lume, știți voi, toate chestiile acelea colorate, sclipitoare de peste tot pe unde umblam le aduceam acasă și aveam nu unul ci vreo 4 rafturi pline de ele. Scoici colorate, îngerași mici, mari și mijlocii, jucărioare de pluș sau porțelan, bibelouri tematice, toate frumos așezate, ordonate pe rafturi după mărime. Rafturile din bucătărie aveau cele mai aranjate vase, din porțelan, căni tematice.  - Ai să vezi tu, când o să ai copil - suna replica celor care veneau pe la noi. Și am văzut :D rafturile mele frumos ordonate au de venit atracția numărul unu pentru cele două mănuțe mici și drăgălașe.  Ne-am gândit noi la de toate, dar la securitate nu. Sertarele cu acte și vasele din bucătărie erau în pericol. Ce să facem? Am apelat la google și căutam siguranțe pentru sertare  pentru că ”nu e voie” nu era de ajuns.  Sursă foto: empria.ro       Tatăl meu a fos

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut

Imagine
 Bine V-am găsit,  A trecut ceva vreme de când subsemnata n-a mai scris ... cel puțin nu pentru SuperBlog ... Nu că n-aș fi avut despre ce, dar parcă pe drum m-am mai pierdut. Apoi drumul m-a regăsit ... nu de alta dar suferința e mare și după cum tot spun, scrisul vindecă. A fost odată ca niciodată o fetiță adorată de tatăl ei. Un tată grijuliu, protector uneori mult prea protector  care m-a învățat mereu ce e mai bun. Nu ieșeam din casă până nu spuneam poeziile frumos cu intonație, punct și virgulă. Eram mândria Lui cea mai mare! Am prins drag de poezii, descrieri, versuri și povestiri. Am crescut și am început să scriu. M-am înscris la prima mea competiție de Super Blog și cum el nu avea acces la internet, îi printam de pe blog toate probele, le citea cu drag și spunea mereu, e fata mea! Era cel mai mare fan al meu! Scriam pentru diverse concursuri și orice câștigam încercam să-l fac cadou pentru EL.  Tricoul acesta l-am câștigat pentru el, nu l - a prea purtat pentru că nu i-am nim

Servicii foto video nuntă

Imagine
     A început din nou sezonul nunților și evenimentelor importante din viața unei familii.       Cele mai minunate momente din viața unui cuplu, încep cu ... desigur, nunta.       Amintiri, emoții, trăiri, clipe unice.  Dar cum vor fi acestea menținute pentru eternitate?      Dincolo de păstrarea celor mai minunate clipe în suflet și în minte, e nevoie  și de un fotograf  de nuntă,  un fotograf profesionist care să știe cum să surprindă emoțiile, cum să  facă ca oamenii să uite că cineva îi pozează pentru ca ei să fie cât mai naturali, de aceea e foarte important ca el să fie un fotograf profesionist.  De ce insist pe denumirea aceasta de profesionist? Pentru că din păcate sunt mulți fotografi de nuntă în București cât și în țară, la fel ca în orice meserie, însă contează foarte mult să fie o persoană care are experiență, care știe să dea cele mai bune sfaturi,  o persoană care  va ajuta ca tinerii să păstreze amintirile vii, frumoase și reale pentru tot restul vieții.         Alegere

Tata n- a mai văzut marea

Imagine
  Era singurul lui vis pe care-l știu neîndeplinit. Marea ... Și-ar fi dorit să o vadă ... să o simtă ... să se lase măcar odată-n viață răsfățat și el de ceva. De valuri, de nisipul fin, de briză, de mare, de aer, de vânt ... de un concediu, Concediu de care n-a avut parte niciodată ... Se mulțumea cu pozele noastre, cu scoicile aduse de noi. Îi spuneam mereu că dacă va veni sfârșitul nu voi face ce se face ci-l voi duce acolo, la valuri, la briză, să fie liber să se simtă liber. Râdea, mereu. - Unde e aia încă, după ce mă operez la genunchi, poate facem cumva cu maică-ta și tot ajungem. ........ N-a ajuns, nu v- ajunge, nu l-am putut duce ... i-a fost scris altceva ... trist, dureros și nedrept. Tot ce l-aș întreba acum, dacă l-aș ține de mână pe malul mării ar fi ... dacă a fost mândru de omul care am devenit și dacă îmi poate ierta neputința ultimelelor zile ... ....... Marea e acolo, cu valuri, cu nisip fin, cu briză, cu concedii iar noi îi vom aduce și de acum scoici așa cum făce

Scrisoare către Tata

Imagine
 6 săptămâni ... atâtea au trecut de când nu știu de ce și nu înțeleg cum, a trebuit să ne părăsești ... pentru totdeauna. Totdeauna, sună atât de  ... rece și îndepărtat.  Ai fost un părinte model care s-a luptat din răsputeri să asigure un trai decent familiei. Eu și mami eram totul pentru Tine, ai făcut sacrificii enorme mereu și ai lucrat cât ai putut și ai putut. Nu țin minte să-ți fi luat vreun concediu sau zi liberă doar că n-aveai tu chef de lucru.  Îmi lipsești enorm. Cu zi ce trece tot mai mult ... 38 de ani, atât mi-a fost dat să-mi fi alături aici în această călătorie, ani pentru care-ți mulțumesc. N-am apucat să învăț de la tine toate tainele culinare pe care le dețineai ... Sper că acolo unde ești, ești mândru de mine, de noi!  Povestea Ta acum se scrie. Pe o coală albă de hârtie. Coală albă nepătată Cum ai trăit Tu viața toată. Coală albă de hârtie Viața e o comedie. A ta a fost o tragedie ... Povestea Ta, acum se scrie! Cu condei de nemurire! Povestea Ta, acum se scrie.